| Terapia Bowtech – un dar de la Dumnezeu (1) |
|
|
|
| Scris de Gheorghe Onoaia | |
| sâmbătă, 19 decembrie 2009 | |
 Tom Ambrose Bowen s-a născut într-o suburbie a oraşului Melbourne - Brunswick, statul Victoria, Australia, pe 18 aprilie 1916, fiind al treilea copil şi singurul fiu al familiei imigranţilor englezi William şi Norah Bowen. A avut două surori mai mari, Norah şi Beatrice şi o soră mai mică – Agnes. Părinţii lui au ajuns în Australia în jurul anului 1910, venind din Wolver Hampton – Marea Britanie. Dorinţa sa de copil era să devină medic. Tatăl sau era tâmplar şi nu vedea necesitatea continuării educaţiei mai mult decât era necesar în vederea obţinerii unei slujbe. Astfel Tom a devenit ucenic de tâmplar imediat după terminarea şcolii. Apoi s-a căsătorit cu Jessie McLean la Armata Salvării în septembrie 1941 şi împreună s-au mutat în Geelong, unde Tom s-a angajat ca tâmplar la fabrica de ciment din localitate. Au avut trei copii: Pam, Barry şi Heather. Soţia lui, Jessie, suferea de astm şi foarte adesea necesita spitalizare pentru reglarea respiraţiei. Tom a îmbunătăţit constant starea soţiei sale prin aplicarea unor metode proprii, până când aceasta n-a mai avut deloc nevoie de tratament alopat. Tom era un sportiv pasionat şi iubea înotul, ciclismul şi jocul de criket. A condus cu succes un Club sportiv pentru Armata Salvării în Geelong, antrenând tineri în diferite sporturi, exerciţii fizice şi gimnastică. De asemenea a obţinut rezultate şi la Clubul sportiv, aplicând proceduri proprii pentru cazuri de accidente sportive. Era mereu în măsură să ajute orice coleg aflat în suferinţă. Curând toata lumea a aflat că Tom avea metoda sa proprie de a-i ajuta pe cei în suferinţă. În timp ce ziua lucra ca tâmplar la fabrică, Tom începuse să lucreze serile acasă, tratând din ce în ce mai mulţi oameni care-i cereau ajutorul în diferite probleme de sănătate. Tom Bowen a continuat să-şi îmbunătăţească tehnica. La începutul anilor ‘60 se impunea o decizie majoră: să rămână la fabrica de ciment sau să-şi asume un cabinet propriu. Tom reuşeşte să risipească îndoielile consoartei şi deschide un cabinet în locuinţa unei prietene de familie, Rene Horwood, pe Autumn Street. Aceasta îşi vânduse firma şi avea suficient timp să-i ofere lui Tom sprijn în consultanţă, bazându-se pe experienţa sa de mulţi ani în conducerea unei afaceri. Pe când Rene se ocupa de secretariat şi contabilitate, Tom îi ajuta cu succes pe cei cu dureri de spate, accidente sportive, astm, afecţiuni organice, probleme mentale şi emoţionale şi reuşea să aducă alinare şi celor cu handicapuri grave. Curând, numărul mare de pacienţi care veneau la tratament a făcut imposibilă continuarea activităţii într-o locuinţă privată, următorul pas fiind mutarea într-o locaţie mai mare, în Str. Latrobe Terrace nr. 99, Geelong. Oricum, în scurt timp, această locaţie s-a vădit de asemenea neîncăpătoare iar Tom şi-a mutat cabinetul în Str. Latrobe Terrace la nr. 283. Sosea la clinică putţn înainte de ora 9 dimineaţa, când îşi începea ziua de lucru. Tom se ducea acasă în pauza de prânz şi după aproximativ două ore se întorcea şi îşi relua activitatea. S-a estimat că Tom trata circa 14 pacienţi pe oră, iar în medie aplica fiecăruia doar două sau trei şedinţe, după care starea lor se ameliora vizibil. Era atât de dedicat acestei metode de terapie, încât se întâmpla să mergă noaptea acasă la pacienţi pentru a le uşura suferinţa. Conform celor spuse de Pam, tatăl său era extrem de generos când întâlnea persoane aflate în situaţii disperate sau copii cu handicap ce necesitau o îngrijire specială. În această perioadă Tom ar fi putut să câştige foarte mulţi bani, dar acest lucru nu constituia pentru el o prioritate; prezenţa lui Rene a fost o binecuvântare, ea fiind cea care gestiona finanţele cabinetului său. Deşi Tom nu avea studii în domeniul medical, a devenit un terapeut respectat, tratând în mod constant 13.000 pacienţi pe an. Aceste date au fost verificate în 1975 de către un studiu comandat de Guvernul Australian în privinţa activităţii terapeuţilor de medicina alternativă şi complementară. Tom era atât de solicitat încât de multe ori familia sa avea de suferit de pe urma "celebrităţii" tatălui, în special în zile de sarbatoare, cum ar fi Craciunul, când Tom vizita copiii "speciali". În fiecare sâmbătă cabinetul său era deschis pentru persoane cu handicap, aceştia primind tratament gratuit. În timpul funcţionării cabinetului său de pe Villamanta Street, 1979, probabil din cauza diabetului, suferă o primă amputare a unui picior. Era în plus şi un fumător înrăit, iar asta se pare că a avut repercursiuni grave asupra circulaţiei sale sanguine în membrele inferioare. Aceasta nu il opreşte să lucreze în continuare din carucior, la încheierea perioadei recuperatorii postoperatorie, având circa 14 pacienţi pe oră, la fel ca şi înaintea operaţiei suferite. Mai târziu utilizează o proteză construită de un prieten. Practica sa devine din ce mai cunoscută printre pacienţii săi mulţumiţi de rezultate, iar Tom Bowen devine tot mai căutat. Cazurile sale medicale rezolvate se înmulţesc. În 1982 suferă amputarea celuilalt picior. Datorită unei infecţii suferite în urma operaţiei, este mutat în secţia de boli infecţioase. Aici cruda ironie a soartei a făcut ca omul care uşurase atâtea suferinţe semenilor săi să nu îşi mai revină niciodată.  Deşi de-a lungul anilor mulţi l-au solicitat pe Tom să îi înveţe metoda lui de tratament, el a instruit numai şase persoane: Keith Davis, Nigel Love (decedat), Kevin Neave, Oswald Rentsch, Kevin Ryan şi Romney Smeeton. Aceştia l-au intrebat în repetate rânduri: de unde şi cum a conceput şi dezvoltat această tehnică uimitoare ? Raspunsul său era întotdeauna acelaşi: “A fost un dar de la Dumnezeu !”. În 1974, pe când Tom participa la Conferinţa Naţionala pentru Sănătate în Adelaide – sudul Australiei, i-a fost prezentat Oswald Rentsch şi l-a invitat pe acesta în Geelong să-l înveţe tehnica. Deoarece Bowen nu avea manuale sau însemnări, l-a rugat pe acesta sa-i documenteze lucrarea şi l-a autorizat s-o predea oricui va vrea sa o înveţe, după moartea sa. Soţia lui Ossie, Elaine, a învăţat şi ea tehnica de la Bowen şi după doi ani şi jumătate, în 1976, Oswald şi Elaine au deschis un cabinet naturopat în Hamilton – Western Victoria, unde practicau doar terapia Bowen. După moartea lui Bowen, în 1982, apăruseră tot mai multe presiuni asupra familiei Rentsch să înceapă predarea tehnicii Bowen. Acest lucru nu s-a întâmplat până în 1986 – patru ani după moartea lui Bowen – când soţii Rentsch au început să organizeze cursuri de instruire mai întâi în Australia şi apoi pe mai toate continentele. Din 1992 şi până în prezent, această metodă de tratament a fost predată unui numar de 29.000 persoane din întreaga lume, cu ajutorul a 98 de instructori, cu seminarii organizate în peste 30 de ţări şi 18 Asociaţii Bowen afiliate Academiei de Terapie Bowen din Australia. Este o metodă revoluţionara de tratament corporal, bazată pe principiul “Cu cât mai puţin, cu atât mai bine”. Terapia Bowen nu este nici masaj, nici fizioterapie sau presopunctură – deşi are asemănări cu toate acestea nu este un hibrid. Pare a fii chiar rădăcina terapiilor alternative cunoscute în prezent. Terapia Bowen este o terapie HOLISTICă, care se bazează pe declanşarea capacităţii de auto-vindecare a propriului nostru corp. Revelaţia lui Tom Bowen a constat în înţelegerea faptului că organismul nostru dispune de abilităţile necesare rezolvării oricărei afecţiuni. Adică avem o dotare naturală care constă în existenţa unui doctor interior personal şi desigur pesonalizat. Acesta îşi începe măsurile de vindecare în momentul în care se realizează RELAXAREA totală a corpului. Tehnica Bowtech nu impune corpului o comandă externa, ci îi transmite mesajele corecte datorită cărora organismul se reîntoarce la matricea originală. Matricea originală este sistemul perfect în care am fost cu toţii creaţi. Este o informaţie-sursă fără defect care ne descrie, la care se ajunge printr-un fel de formatare a sistemul care prezintă blocaje sau o funcţionare deficitară din cauza unor informaţii greşite, generatoare de boala. Organismului este trezit ca să întreprindă măsurile necesare pentru vindecare, în propriul sau ritm şi în propriile sale condiţii. Un tratament Bowen constă în aplicarea unor mişcări delicate pe anumite puncte specifice de pe corp. Tehnica este manuală şi nu implică durere. Există pauze de câteva minute între intervenţiile terapeutului, care sunt neaparat necesare pentru a oferi corpului posibilitatea de a prelucra mesajele transmise prin intermediul neurotransmiţătorilor. Aceasta este singura terapie pe care un terapeut o poate aplica unui numar de până la zece pacienţi, în acelaşi timp, fără efort fizic sau consum de energie şi cu rezultatele maxime instantaneu. Oricine poate învăţa această tehnică – indiferent de pregatirea educaţională anterioară. |
| < Precedent | Următor > |
|---|
Copyright © 2024 Energobiologie.
