Skip to content

Energobiologie

Home arrow Terapii arrow Ryodoraku – diagnoză şi terapie
Ryodoraku – diagnoză şi terapie PDF Imprimare E-mail
Scris de Gabriel Sabin Mateucă   
joi, 10 iulie 2008
Ryodoraku – diagnoză şi terapie
Ryodoraku (metoda Nakatani) este o metodă de diagnoză şi tratament pusă la punct de către fiziologul japonez Yoshio Nakatani şi se bazează pe dependenţa dintre starea de sănătate şi conductibilitatea anumitor puncte corespunzând acupunctelor cu care lucrează medicina energetică.
Cercetările sale au arătat că orice schimbare apărută în organele interne se reflectă pe piele şi că în acest mod sunt semnalizate nu numai dezechilibrul, ci şi dimensiunea acestuia. Mai mult, prin metoda Ryodoraku se evidenţiază nu numai afectarea organului, dar şi schimbările fiziologice ale acestuia. Metoda a fost prezentată în 1950 sub denumirea „Terapia Ryodoraku de reglare a sistemului nervos autonom”.
Ryodoraku este un termen artificial, creat prin alăturarea cuvintelor ryo (bun), do (conductor) şi raku (linie, cale), deci linia de conductivitate, linia punctelor bune conducătoare de electricitate, adică linia ce conţine un număr de puncte având această proprietate şi deci putându-se măsura ca valoare electrică (rezistenţă ohmică ori conductanţă).
Practic, prin această metodă se stabileşte dezechilibrul energetic între meridiane şi se restabileşte echilibrul lor. Valorile obţinute prin măsurarea a 24 de puncte sunt trecute într-un buletin de măsurători neurometrice (aparatul de măsură poartă numele de neurometru), apoi se calculează media lor aritmetică şi care reprezintă media energetică a pacientului. Media energetică determină, echidistant deasupra şi dedesubt acesteia, banda de echilibru energetic al pacientului.
Ryodoraku – diagnoză şi terapie
Valorile din buletin situate în afara benzii reprezintă dezechilibre energetice, cele de jos înseamnă meridian în exces energetic, cele de sus, deficit (vid) energetic.
După stabilirea meridianelor aflate în dezechilibru, urmează tratarea punctelor de inhibiţie (prin tonifiere) şi de excitaţie (prin dispersie), tot cu ajutorul neurometrului. Aparatul (cel pe care îl construieşte inginerul Gheorghe Cristescu din Braşov) are pentru aceasta un comutator cu două poziţii marcate cu T şi D.
Metoda Ryodoraku se găseşte şi în aplicaţii PC şi stă la baza modernelor programe de diagnoză şi tratament (alături de lucrările cercetătorilor Rife, Lakhovsky, ş.a.).

Ryodoraku – diagnoză şi terapie
Metoda Ryodoraku a fost predată în ţară de către profesorul Alexandru Măruţă, care a menţionat şi o contribuţie românească, aceea a profesorului Constantin Ionescu – Târgovişte, descrisă în cartea acestuia, „Electroacupunctura”, Bucureşti 1984.

Ryodoraku – diagnoză şi terapie
Ghid pentru începători - rezumatul profesorului Gheorghe Cristescu despre procedurile cu NEUROMETRUL (foto: profesorul Cristescu explică Legea celor cinci elemente, ciclul creaţiei universale CHENG şi ciclul de autodistrugere KO)

A.- Se porneşte aparatul. Se oferă pacientului electrodul de MASĂ, în mâna umezită cu spirt medicinal. Aparatul este întotdeauna pe DISPERSIE.
1. TRATAMENT CU BIOENERGIE.
Se aplică punctual A.
Terapeutul prinde ciocănelul (cu partea metalică) între degetele 3 şi 4 de la mâna STÂNGĂ.
Aparatul este reglat undeva înainte de 200 μA (micro-amperi).
Apoi, aplică mâna DREAPTĂ pe zona de tratat (ficat, rinichi, splină, plămâni, etc.) a pacientului.
Reglează uşor tensiunea la care doreşte să lucreze ( nu mai mare de 150) timp de 5-10 minute. Aparatul rămâne totdeauna pe DISPERSIE.
2. CĂUTAREA PUNCTELOR DUREROASE DE TRATAT.
Se aplică punctual A.
Pacientul reclamă durere la genunchi (umăr, etc.) dar nu poate preciza de unde provine durerea.
Se roteşte potenţiometrul aparatului pe poziţia MAXIM.
Cu vata umedă din ciocănelul de tratament, terapeutul se deplasează în zona reclamată ca dureroasă, urmărind INDICAŢIILE APARATULUI. Locul în care aparatul arată MAXIM, acolo este punctul dureros care trebuie tratat.
Se tartează punctul cu vârful ascuţit al ciocănelului în DISPERSIE dacă doare ziua şi în TONIFIFRE dacă doare noaptea.
3. DEBLOCAREA ENERGIILOR.
Se aplică punctual A.
Se reglează aparatul la MAXiM (peste 200).
Se caută cu vata umedă punctul dureros (ca la punctual 2.). Se umezeşte cu spirt şi zona din jurul punctului găsit.
Se imaginează un cerc cu raza de 1-2 cm în jurul punctului găsit dureros ee care se presează cu mâna bila metalică de la celălalt capăt al ciocănelului.
Se va ţine bila pe loc, până când acul instrumentului va porni spre MAXIM ! În acest moment pacientul va simţi un mic şoc de curent pentru o fracţiune de secundă care va debloca energia. Aşa se face pe toată circumferinţa cercului imaginar din jurul punctului.
Se pot face 2-3 şedinte pe zi, până dispare durerea.
4. CĂUTAREA PUNCTELOR DE ACUPUNCTURĂ.
Se aplică punctual A.
Se reglează aparatul la MAXIM (peste 200).
Se umezeşte şi zona unde se caută punctual.
Se caută punctual cu vârful ciocănelului (nu cu vată) pe piele, unde se bănuieşte că se află puctul.
Ciocănelul se va plimba încet pe piele până când pacientul simte un mic ŞOC - curentare - în zonă.
Acolo se află punctul de acupunctură; se va însemna pe piele. El se va putea trata prin DISPERSIE sau prin TONIFIERE.
5. TRATAMENTUL IMPOTENŢEI (se face cu un anumit tip de electrozi ce se furnizează la cerere)
Se aplică punctual A.
Aparatul se va stabili la o valoare mică, la 60-70 μA, cu ciocănelul cu vată.
Se scoate ciocănelul cu vată din borna ROŞIE şi se introduce acolo ELECTRODUL DE STIMULARE ENDONAZALĂ.
Acest electrod se va introduce în narină, până la atingerea tangenţială a mucoasei cornetului mijlociu (moment ce se va observa pe instrument printr-o uşoară deviere).
Apoi se va creşte uşor tensiunea de lucru (butonul potenţiometrului se va roti încet spre dreapta) până la limita de suportabilitate confortabilă - fâră dureri - atingând mucoasa intermitent, timp de 2-3 minute / şedinţă.
Se lucrează într-o singură narină. În acest timp pacientul strănută, lăcrimează sau are scurgeri nazale, după caz.
6. TRATAMENTUL COSMETIC
Se pune aparatul pe poziţia TONIFIERE.
Se dă pacientului în mână ciocănelul de tratament, între degetele 3 şi 4 (ca la tratamentul cu bioenergie).
Se scoate contactul din electrodul de MASĂ şi se introduce în loc, cleştele mare cu tamponul de vată uscat.
Se va înmuia VATA (tamponul) într-o infuzie de plante stabilite de pacient după nevoile lui.
Se aplică tamponul umezit corespunzător pe faţa pacientului prin masaj cu mişcări circulare levogire (spre stânga, invers acelor de ceasornic).
Se creşte tensiunea aparatului la o valoare convenabilă pacientului.
Controlul simtomatic: se va simţi în gură un gust metallic, după circa 3-5-minute de tratament.

 
 
< Precedent   Următor >
[ Înapoi ]