1973, anul crizei energetice. Şocul petrolului, un spectacol politic magnific regizat.
Lumea a fost zguduită de criza generată de orgoliile ţărilor arabe (OPEC), care, zgândărite în modul lor caracteristic de oarecari agenţii americane (prin infiltrare şi generare de conflicte, căci doar din asta a supravieţuit de multă vreme economia americană aflată picaj, dar şi din puiuţul căpuşat NATO prin acelaşi sistem), au înţeles că este momentul să lămurească cine e şefu’ şi care e locul fiecăruia.Au profitat, bineînţeles şi companiile petroliere, care, de atunci, urcă fără încetare şi nejustificat preţul la produsele lor.
Acesta a fost momentul, oportunitatea, şi nicidecum cauza sau motivul pentru care a fost impusă bascularea orelor de vară / iarnă. Explicaţia şi calculele economice “lămuritoare” s-au făcut cu referire strictă la acea oră de întuneric din serile de iarnă şi s-a ajuns la nişte cifre absolut uluitoare privind economia de energie electrică şi echivalentul în unităţi energetice - petrol. ADEME (Agence de l'Environnement et de la Maîtrise de l'Energie) calculează o economie de electricitate de 1,2 miliarde de kWh. Aberant ! Dar calculele pornesc de la premize false şi incomplete.
ACHED (Association contre l'heure d'été double) consideră că în realitate economia realizată este practic nulă. Fiecare are argumentele sale şi contraargumente.
În primul rând energia electrică nu se obţine din petrol. În al doilea rând, iluminatul are o pondere mai mică de 5% din consumul general (în ţările în care economia naţională este prima pe lista de priorităţi ale şefilor de guvern şi de stat; nu este cazul nostru). Apoi, ceea ce se economiseşte seara, se regăseşte în consumul dimineţii pentru că acea oră nu dispare, întreg programul este devansat.
Schimbarea orei a fost introdusă în Franţa în1976, ţările Benelux o adoptă în 1977 şi în întreaga Uniune Europeană în 1996. Un sfert din populaţia globului se “bucură” de acest sistem.
Momentul trecerii la ora de iarnă este tratat în presă superficial şi şugubăţ. Uneori sobru, laconic. Niciodată însă nu sunt relatate efectele. Un singur interviu (cu şeful Clinicii de Psihiatrie de la Universitar, Florin Tudose) a atins tangenţial problema: “pentru organism, impactul este mult mai complex. Vom deveni irascibili, uituci şi debusolaţi vreo două săptămâni ... trecerea la ora de vară are un impact mai mare decât trecerea la ora de iarnă pentru că oamenii pierd o oră şi devin obosiţi, irascibili. Nu trebuie să ne mire dacă vreo câteva zile vor fi mai multe tamponări, ambuteiaje în trafic”.
Studii internaţionale avertizează de mulţi ani asupra efectelor negative pe care le are bascularea orelor asupra mecanismelor umane. Este provoacată o “crono ruptură” (derularea timpului este perturbată) care poate duce la tulburări de sănătate (somn, apetit, bună dispoziţie, putere de muncă, temperatura corpului, secreţii hormonale şi de aici o înteagă gamă de disfuncţii) dar care se poate restabili după câteva săptămâni.
După studiul european Euroclock, finanţat de Uniunea Europeană, ora de iarnă este în fază cu orologiul biologic, intern, reglat dintotdeauna după lumina zilei, în sincronie cu schimbarea anotimpurilor şi cu particularităţile de mediul. Nu acelaşi lucru se poate spune despre ora de vară, oră la care organismul se adaptează mai greu. Ora de iarnă este o reîntoarcere la normal, la realitatea temporală.
Pe timpul verii, mai toate problemele sunt legate de somn, de melatonină, hormonul somnului, secretat de glanda pineală în condiţii de obscuritate şi care are rolul de a regla ciclul veghe/somn. Ora de vară duce deci la carenţe de somn şi acumularea acestora afectează în special pe cei ce se scoală devreme şi pe cei ce se culcă târziu. Cei mai afectaţi, ca de obicei, sunt bătrânii şi în special copii pentru că la ei toate sistemele sunt în formare şi modul în care acestea se instalează are repercursiuni asupra întregii vieţi.
În ceea ce priveşte melatonina administrată ca produs sintetic, aceasta rezolvă probleme de adaptare la schimbarea fusului orar sau la schimbarea orei şi acţionează asupra somnului, reglării temperaturii corpului de-a lungul zilei precum şi la regularizarea secreţiilor hormonale. În Statele Unite este un complement alimentar legal. În Franţa este considerată o substanţă interzisă.
Anumite asociaţii au întocmit rapoarte ce evocă consecinţele asupra sănătăţii, efecte precum: somnolenţă, consum exagerat de somnifere, calmante, alimente, băuturi, dar şi accidente de muncă şi rutiere. Remarcă de asemenea creşterea poluării atmosferice şi a cantităţii de poluanţi fotochimici (conform ecologiştilor, circulaţia maximă corespunde cu cele mai călduroase perioade ale zilei, ceea ce conduce la creşterea deasupra marilor oraşe a concentraţiei de ozon cu până la 10% prin procesul de foto oxidare, iar cea de nitrat de peroxiacetil cu până la 15%). Într-un raport remis de către deputatul Jean Varloff guvernului francez încă din 1986 se sublinia corelaţia dintre fenomenul de degradare forestieră, ploile acide şi generalizarea orei de vară în Europa.
Argumentând afectarea sănătăţii publice, s-au făcut studii privind consecinţele alternării orei de iarnă cu cea de vară sub diverse aspecte ale activităţii umane:
- sectoarele profesionale cele mai expuse ar fi agricultura, construcţiile şi munca în 3 schimburi,
- sectoare cu consecinţe fals favorabile: securitatea rutieră, activităţile culturale, turismul.
Demonstraţiile sunt tehnice şi destul de lungi (chiar plictisitoare).
Deşi adaptarea la aceste alternări se face relativ repede, trebuie remarcat faptul că efectele se cumulează în timp fiindcă sunt 2 schimbări pe an, iar prostia asta durează de câteva zeci de ani.
Decalajul ce perturbă ritmul biologic, conform unui sondaj Sofres, face să crească consumul de medicamente, în special tranchilizante cu 19%.
Numeroşi doctori şi psihologi europeni sfătuiesc de a anticipa schimbarea orară, mai ales la copii. Schimbarea orei perturbă mult micile lor obiceiuri, ceea ce se manifestă prin pierderea poftei de mâncare sau mormăieli de nemulţumire. Este recomandată modificarea progresivă a orarului bebeluşilor pentru a evita o schimbare brutală. De exemplu, spun specialiştii, decalând cu câte 15 minute zilnic orele de trezire, de masă şi de culcare. Ideal ar fi însă de a se păstra celor mici vechiul program.
Nu există reţete sigure pentru a preîntâmpinarea efectelor, dar se pot da câteva recomandări:
Adaptarea treptată constă în trecerea lentă de la o oră la alta, prin decalarea progresivă, începând cu câteva zile înainte şi ajungând la ora oficială câteva zile după ziua modificării orei.
Devansarea orei de culcare are un efect benefic, mai ales că orele de somn eficient sunt situate în intervalul 20 – 24.
Sau neluarea în seamă a orei oficiale şi păstrarea orei normale (aşa cum se întâmplă prin multe sate româneşti, mai ales din nord), cea căreia i se spune acum “de iarnă”.
În concluzie, tot acest circ cu alternarea orelor, din punct de vedere economic este o mare gogoaşă, fără nici un efect pecuniar, iar în privinţa sănătăţii prejudiciile sunt suficient de mari, mai ales la copii. Iar oamenii obosiţi şi bolnavi sunt mai lesne de guvernat şi beneficiile farmaciilor în creştere continuă şi sigură.
În cele din urmă cea mai bună metodă de economisire a energiei rămâne tot soluţia românească: un prim ministru competent, închiderea marilor consumatori şi a industriei în totalitate, generalizarea palmieristicii din turism în toate ramurile economice care au mai rămas, reducerea sistematică a locurilor de muncă – rămân farmaciile, băncile, Fly taxi, agenţiile guvernamentale, companiile naţionale, aparatul imens şi inutil de stat cu pistol sau fără, market-urile (super, kilo, mega, giga, etc.), poşta, loteria, RAR, alte firme publice cu cotizaţie privată, firme ale BL şi OSPP – restul populaţiei expediată prin transhumanţa spaniolă (sau marea căpşuñiadă) ca să aducă valută pentru clasa conducătoare nevoiaşă.
|
Tehnici speciale 
