Home 
Tehnici speciale Gripa porcină. Războiul modern (1)
Tehnici speciale Gripa porcină. Războiul modern (1) | Gripa porcină. Războiul modern (1) |
|
|
|
| Scris de Gabriel Sabin Mateucă | |
| vineri, 09 aprilie 2010 | |
 Înainte de toate să clarificăm ce este războiul. Definiţia oferită de dicţionare ar fi: „conflict armat între două grupuri, categorii sociale sau state având ca scop realizarea unor interese economice şi politice. Deci războiul are două tabere înarmate ce se ciomăgesc reciproc pentru că aşa vor nişte unii care urmăresc ceva. Poate punctul ăsta de vedere era valabil la începuturi, când un Mocodan râvnea la pământul vecinului, sau la capra lui, sau doar la faptul că el avea doar două belciuge în nas şi două pene-n fund, iar vecinul câte trei. A fost valabil de-a lungul istoriei şi a creat imperii sau le-a doborât, ţări sau sisteme sociale au apărut şi au dispărut. Dar războiul modern nu ţine cont de definiţiile din dicţionare, ci a devenit o tactică (componentă a „artei” militare !) mişelească perfecţionată de nemţi (Blitz Krieg), experimentată pe scară largă de americani cu bombardamentele atomice asupra oraşelor japoneze (peste 500.000 de civili morţi din care 30% la explozie şi restul în următorii 5 ani) şi desăvârşită tot de ei prin nimicirea fostei Iugoslavii când au bombardat aşezări civile de la 30.000 m altitudine (la această înălţime combatanţii de la sol nu ar fi avut posibilitatea de a replica şi nici chiar aviaţia de intercepţie). Războiul modern nu mai înseamnă un conflict armat între două părţi, ci o crimă neruşinată, pe la spate, a unei grupări armate asupra unei populaţii nepregătite. În plus strategia (componentă a aceleiaşi „arte” militare !) recurge din plin la propagandă mincinoasă bine pusă la punct. Tot dicţionarul mai spune de războiul psihologic ca stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația. Deja lucrurile încep să se clarifice: există gruparea care torturează, din umbră, şi populaţia „subiect”, fără drept de replică. Acest mod de operare a fost pus în aplicare încă din vremea inchiziţiei. Dar ce înseamnă forţe adverse, adică opuse, potrivnice, ostile, duşmănoase ? Pentru că războiul modern nu are decât o singură grupare ostiă şi duşmănoasă, pe criminalul care acţionează cu sânge rece, din umbră, bine înarmat, bine pregătit şi calculat. Războiul din Irak a fost şi este (!) o demonstraţie de forţă, de pregătire şi de organizare. Propaganda comico-teroristică asociată a fost un minunat exemplu de dezinformare şi a dovedit că minciuna nu are margini iar pierderile umane şi materiale nu au absolut nici o valoare (turnurile WTC !). În concluzie în războiul modern nu există două părţi beligerante ci un mardeiaş fără scrupule şi un încasator luat prin surprindere, adică este un sport care se joacă în doi: unul are bâtă şi celălalt nu are cască.  Războiul modern nu ar fi fost menţionat de Sun Tzu în „Arta războiului” pentru că nu este un război în sine ci mai degrabă un atac criminal premeditat, un homicid, un genocid. Amănunte insipide. Interese economice şi politice În ultima parte a dfiniţiei ne împiedicăm de interesele economice şi politice. În esenţă, cam asta ar însemna războiul, interese. Războiul este actual şi în secolul XXI pentru că există interese majore în care sunt implicate în special industria de război (armament, muniţie, efecte, hrană, aparate şi maşinării de luptă terestre, navale şi aeriene, transmisiuni), cea a petrolului, şi foarte important: industria farmaceutică ! Prin urmare, toate aceste războaie moderne, reale crime împotriva umanităţii, sunt inventate pentru susţinerea unor ramuri industriale având ca unic scop îmbogăţirea fără limite ale unor magnaţi. Statele alea de le zic unii că sunt unite se susţin în mare măsură din producţia de război şi cea farmaceutică, dar o cifră mare de afaceri o regăsim în producţia de Cola, Mc sau alte chestii sintetice de vârât în gură şi care sunt strâns legate de petrol şi farmacie. Şi aici regăsim caracteristicile războiului modern: propaganda şi agresiunea mişelească asupra unui subiect inocent, în necunoştinţă de cauză. Cât despre politică, ştim cu toţii ce înseamnă asta şi cum şi de ce acţionează exponenţii aşa zisei „clase” politice, o şleahtă de demagogi jăpcaşi şi inculţi, cu un fel de gândire bestială submediocră înfiptă în material, legaţi de orgolii bolnave şi interese meschine. Veroşi, rapaci, sfidători şi aroganţi. În rest, băieţi buni, Pământul, însă, pentru faptul că-i ţine ... Arme Armele s-au adaptat, au depăşit vremea tehnicilor convenţionale, au devenit subtile, neaşteptate, eficiente şi imparabile. Armele neconvenţionale. Până şi bomba nucleară este perimată. Războiul modern ca metodă criminală utilizează arme pe măsură, de la cele chimice ce au luat startul la în primul război mondial când nemţii au folosit pentru prima oară gaze toxice, la cele psihologice (şi para, o întreagă panoplie de aparate şi metode ce se joacă efectiv cu creierele subiecţilor). Războiul meteorologic duce la pierderi imense (aici intră şi capitolul seismic) şi nici cel biologic nu este mai prejos pentru pierderi umane şi animale, ba chiar vegetale. Pe scurt, armele neconvenţionale se pot încadra într-una din categoriile următoare: - nucleare (americanii au aruncat bombe A în august 1945, ruşii au testat acelaşi tip în august 1949 şi englezii în octombrie 1952; a urmat apoi bomba H americană în noiembrie 1952, cea rusească în august 1953 şi englezească în mai 1957; francezii s-au trezit ceva mai târziu şi au testat bomba A în 1960 iar chinezii în 1964; azi, toată lumea are jucării de felul ăsta, până şi coreenii; se spune că şi Pingelică ar fi vrut una, nu se ştie rezultatul, dar dacă Lenuţa i-a dat polimeri şi poliperi în loc de plutoniu ...) - chimice (primii care au gustat efectele se pare că au fost legionarii romani prin anul 100 la Dura-Europos unde perşii i-au asfixiat cu bitum şi cristale de sulf; nemţii au dezvoltat arma chimică şi în 1914 au trimis un obuz cu gaz în Polonia împotriva armateu ruse; a urmat Ypres în Belgia – 22 aprilie 1915 şi faimoasa iperită pe 11 iulie 1917 – momentul Ypres a fost debutul maratonului laboratoarelor militare care au demonstrat că omul este în stare de orice pentru propria distrugere; evoluţia a fost rapidă, de la acid cianhidric, acroleină, clor, cloropicrin, iperită, gaz VX, VR 65, fosgen, sarin, soman, tabun, care au devenit banalităţi de uz comun pentru sectanţi supărăcioşi; s-a ajuns la combinaţii chimice ingenioase, elaborate şi extrem de violente)  - biologice (cunoscută şi folosită de-a lungul veacurilor, azi a devenit cercetarea ) - termobarice (poate fi încadrată mai degrabă la arme convenţionale; combină efectele termice cu unda de şoc urmată de depresiune; prima explozie îşi creează un mediu exploziv prin dispersarea unor substanţe şi cea de-a doua amorsează mediul formând vid prin arderea aerului; cea mai mare bombă de acest tip a fost testată de ruşi în septembrie 2007 şi foloseşte nanotehnologia pentru dispersia agentului volatil) - climatice (băieţii se joacă de-a Dumnezeu şi modifică condiţiile meteorologice, ba chiar forme de relief şi cursuri de apă) - seismice (Armenia 1988 – Indonezia 2004 – Haiti, Chile şi Mexic 2010, o perioadă scurtă cu evenimente atroce dovedeşte „umanismul” războiului modern; şi joaca abia a început ! În principiu este vorba de o concentrare de energie pe un nod instabil ori la îmbinarea a două plăci tectonice tensionate) - antimaterie (aici există contradicţii serioase privind plasma, materia şi antimateria, dar ele sunt pur teoretice – armele există şi au efecte deloc neglijabile cu toate contradicţiile lor) - electromagnetice (armă puternică ce se poate încadra la convenţionale) - psihotronice (tehnicile psihologice evoluate gen propagandă, manipulare, mesaje subliminale, tehnici şi stranii aparate parapsihologice gen influenţă distală, inducerea de stări patogene, tele transmisii de boli informaţionale precum cancerul, blocarea decizională, toate acestea combinate cu tehnologii de ultimă oră şi concepţii teoretice moderne, în special în fizica cuantică şi electromagnetism au dat naştere unor dispozitive ale căror efecte sunt greu de imaginat; intră în sfera altor categorii de arme precum cele biologice, chimice, seismice sau climatice; direcţii: bionică, psionică şi radionică – nu sunt divergente, nici paralele ci se întrepătrund) Între categoriile de arme neconvenţionale nu există graniţe precise şi nu sunt delimitate strict de armele convenţionale, ba dimpotrivă. Tratate şi convenţii internaţionale interzic utilizarea multora dintre aceste fleacuri, dar convenţiile sunt doar convenţii, nişte simple cuvinte scrise pe o bucată de hârtie şi care asigură că civilii vor fi pedepsiţi dacă fac ce fac militarii. Experienţele decurg în mod normal zilnic, 24 din 24. Armele biologice  Sunt arme de categorie „grea”, de risc major şi au nenumărate aplicaţii, implicit şi beneficii enorme, pentru că în cele din urmă armele sunt o afacere în sine. Armele biologice se împart în două categorii: - armele biologice propriu-zise, armele de război, prohibite şi utilizate în pofida interdicţiilor şi a tuturor convenţiilor oficial semnate, - armele biologice de pace (aplicate „discret” pe populaţie), categorie nerecunoscută de către oficialităţi şi prin urmare permisă. Dintre cele mai dure arme biologice de război existente în arsenalele bacteriologice (cunoscute, pentru că laboratoarele militare secrete rezervă multe surprize, în rezervă strategică): 1. Variola – agentul cel mai periculos (dintre „clasici”), un virus foarte virulent şi contagios, fără remediu; factorul de răspândire creşte şi datorită faptului că purtătorii sunt contagioşi pe perioada incubaţiei (12 – 14 zile); în caz de epidemie mortalitatea depăşeşte de 30%, dar supravieţuitorii suferă sechele grave; transmiterea se face de la om la om. Ultimul caz natural de variolă a fost semnalat în 1977 la un copil din Africa. OMS a certificat eradicarea variolei la nivel planetar în 1980 dar mai există 2 tulpini la ruşi şi la americani pentru că nu se ştie la ce sunt bune, să fie-n casă … În 1763, comandantul Jeffery Amherst a dispus trupelor britanice să distribuie triburilor amerindiene din Ottawa, pături infestate cu variolă. Măsura a avut drept urmare eradicarea subiecţilor în numai două săptămâni. 2. Ciuma – în trei forme clinice distincte datorate unei bacterii (Yersinia pestis, cocobacil – bubonică, septicemică şi pulmonară) are o manifestare de boală informaţională: pierderi uriaşe în anul declanşării (15-50% din populaţie), anul următor pierderile scad sub 1% şi nu poate fi vorba de imunitate dobândită. Incubare rapidă: 4-6 zile. Vectori de transmitere: animal, insectă, pulverizare. Ca armă are şi un efect psihologic devastator. În 1940 japonezii au declanşat o epidemie în China bombardând aşezările cu saci cu purici infestaţi. Armatele Canadei, Egiptului, Germaniei, Japoniei, Coreei de Nord, Rusiei şi, evident, cea a Statelor Unite deţin bacterii ale ciumei bubonice. 3. Tularemia – sau febra iepurelui. Mortalitate: 35%, prin şoc respirator. Cea mai eficientă transmitere: prin pulverizare. A fost folosită la atacul de la Stalingrad unde a făcut 100.000 de victime de ambele părţi. Nu se ştie cine a utilizat arma pentru că nemţii nu au confirmat iar ruşii neagă orice din principiu. Forma militară „îmbunătăţită” este foarte agresivă şi uşor transmisibilă. 4. Antraxul – simptomele infestării pot fi uşor confundate cu ale unei viroze respiratorii, o deghizare periculoasă. Produce septicemie, deces rapid, în câteva zile. Bacteria este foarte rezistentă. Transmitere: contact, ingerare şi cea mai mortală formă, prin inhalare. Se produc stocuri masive. Primii care au experimentat bacteria au fost japonezii, unitatea 731, în 1930, pe prizonieri. Apoi englezii, în 1942 în insula Gruinard (din Scoţia !)pe care au decontaminat-o în 1986 cu 280 de tone de formaldehidă pe 196 de hectare. O insulă perfectă pentru vacanţe. În 1979 ruşii au răspândit antrax în Afganistan din avioane. Nu au reuşit decât 66 de victime. Oficial, dar ruşii ocolesc adevărul constant şi diplomatic.  5. SIDA – scade intens imunitatea organismului. Deces târziu, transmitere prin contact cu sângele, e bun pentru panică. Virusul nu are oficial leac, dar nici un produs nu este dat pe piaţă fără cel puţin o contramăsură, cea eficientă, a lor (vezi: cazul Magic Johnson / NASA ori Stolojan). Există şi variante, „remediile” comerciale, pentru populaţie, în general menite să prăjească lent ceva organe interne sau sistemul nervos, adică „efecte secundare”. Producătorii virusului HIV au născocit o istorioară hilară care situează apariţia lui prin Africa, într-un fund de maimuţă. Haioşi.  6. Ebola – provoacă febră hemoragică, moarte după 16-30 de zile de la infestare. Este tot un produs de laborator modificat. Transmitere greoaie, prin contact cu sângele, un atac în masă este dificil, dar posibil şi poate produce panică. Ruşii în 1986 şi bineînţeles americanii, prin 1995 au pus la punct rachete pentru răspândirea Ebola. 7. Cancerul – maladie eminamente informaţională, se pare că s-a reuşit controlul formării celulelor specifice anumitor organe. Nu există remedii oficiale. Deces târziu, transmitere eficientă prin itadiere slabă. 8. Gripa spaniolă – montată la sfârşitul Primului Război Mondial, într-un moment extraordinar de bine ales, s-a extins mult datorită întoarcerii soldaţilor de pe front. E interesant că, spre deosebire de alte variante, atacă în special subiecţi tineri şi sănătoşi. Mortalitate ridicată, transmitere prin vectori purtători sau pulverizare. Cele enumerate sunt doar o mică parte din panoplia biologică fiindcă fantezia laboratoarelor militare nu pare să aibă limite; SARS (Sindromul Respirator Sever Acut), hepatita B (nemediatizată dar la fel de periculoasă ca SIDA), agentul orezului (distruge hrana – şi cine-i mic şi papă orez ? – există 219 agenţi specifici tot atâtor plante, câteva aplicate cu succes în Vietnam); rinderpesta (afectează animalele care mor în 3 zile şi, în cazul unui atac concertat, arma poate distruge şeptelul unei întregi ţări; Canada şi desigur Statele alea au îmbunătăţit arma), virusul Nipah (o jucărie extrem de interesantă despre care se spune că se modifică singură, de capul ei, fără ajutorul geneticienienilor – mincinoşi, dar simpatici), virusuri himere (ultimele creaţii în materie, o colecţie întreagă, deşi, după cum sunt de lăudaţi, poate foarte bine să fie şi o cacialma), toate acestea vin să completeze în mod fericit arsenalul, şi asta nu e tot. Greşit încadrate la biologice, ele fiind de fapt arme chimice, sunt toxinele bacteriene. Toxina botulinică este o neurotoxină proteică de origine bacteriană (bacteria Clostridium botulinum) este în prezent cea mai toxică substanţă cunoscută de civili (decesul survine la 1-3 zile de la infestare prin hrană, apă potabilă sau AEROSOLI, cum au folosit-o secta Aum), urmată de toxina tetanică (produsă de Clostridium tetani). Este de reţinut că printre toate armele enumerate s-a strecurat şi una dintre gripe, cea spaniolă. |
| < Precedent | Următor > |
|---|
Copyright © 2024 Energobiologie.
