|
Un scriitoraş necunoscut a făcut carieră cu o teorie falsă bazată pe date fictive. Este vorba despre Gregg Braden şi de aberanta sa teorie din care reiese că în anul de graţie 2012 se va întâmpla ceva, dar nu prea ştie nici el ce anume. Gregg ăsta încearcă să demonstreze nişte aberaţii pornind de la interpretări total greşite şi de la elemente ipotetice false. Cea mai elucubrantă ipoteză a lui este aceea că frecvenţa de rezonanţă Schumann s-a modificat în ultimii ani. Absurd pentru că aceste frecvenţe (nu e numai una singură) sunt legate de nişte dimensiuni fizice ce nu se modifică, şi anume raza Pământului şi distanţa la care începe ionosfera. Iar ele nu sunt nici respiraţia, nici bătaia inimii planetei, ci doar un fenomen fizic desfăşurat la suprafaţa sa. Şi în nici un caz nu este câmp electro-magnetic.
Asta şi interpretarea proprie, eronată a calendarului Maya sunt acel număr impresionant de argumente cu care îşi susţine viziunea catastrofală. Concluziile sunt însă şi mai îndepărtate de orice realitate.
Milenii de neadevăruri şi ipocrizie
De-a lungul vremii omenirea a fost supusă permanent unui tratament cu minciuni, istoria însăşi este un lung şir de neadevăruri. Istoria nu este o ştiinţă exactă, obiectivă, cum pare, ci o disciplină eminamente politică, subiectivă şi plină de omisiuni şi neadevăruri. Istoria este varianta celui mai tare, celui de care depind destine şi constituie un important mijloc de control şi manipulare.
Oamenii au început să se simtă confortabil doar într-o realitate construită, să se hrănească cu plăsmuiri şi iluzii, să devină dependenţi de născociri.
Timpurile moderne au dezvoltat o întreagă tehnică de dezinformare şi o adevărată armată ce se ocupă de propagandă.
Scop şi utilitate
De-a lungul vremii omenirea a fost supusă permanent unui tratament cu minciuni, istoria însăşi este un lung şir de neadevăruri. Istoria nu este o ştiinţă exactă, obiectivă, cum pare, ci o disciplină eminamente politică, subiectivă şi plină de omisiuni şi neadevăruri.
Construirea unuei realităţi paralele urmăreşte în esenţă împlinirea unor interese politice individuale şi mai ales de grup, manipularea facilă a credulilor de tipul “au spus şi la televizor”, mass-media şi în special televiziunea fiind instrumentul principal de propagandă şi dezinformare în momentul de faţă.
Gogoriţele crează tensiuni şi spaime, ceea ce abate atenţia de la fenomenele reale grave şi poate induce psihoză la nivel de grup sau populaţie (exemple: boala vacii nebune, gripa aviară, cea porcină, sfârşitul lumii în 2000 sau în 2012).
Sunt urmărite câştiguri de orice fel: pecuniare, materiale, relaţionale sau poziţionale. Un loc bun în structură dă posibilitatea creşterii nivelului de câştiguri dar şi de joaca cu destinele, crearea de probleme, necazuri, suferinţă, rău.
Afecţiunea poartă numele de boala puterii, acţionează asupra oricărui individ aflat în situaţia de a inflenţa şi controla un animal, un alt individ sau un grup de indivizi. Se manifestă foarte diferit, la orice nivel, chiar foarte mic şi depinde de gradul de educaţie, de evoluţie şi de coeficientul de inteligenţă (din acest punct de vedere se poate foarte uşor compara o nuntă de ţigani între blocuri cu eliberarea autorizaţiilor de construire la sectorul 5 al capitalei pe persoană fizică care este).
În plus minciuna este o plăcere pentru unii, ba mai mult, un mod de viaţă: de exemplu maşinăria politică sau aşa zisa justiţie şi este strâns legată de boala mai sus amintită.
Model de funcţionare a sistemului de propagandă
Istoria muzicii rock este puternic marcată de un fenomen cu totul ieşit din comun: Michael Jackson, dar nu ca individ ci ca spectacol. Spectacolul Michael Jackson a fost grandios în toate componentele sale: film, disc, clipuri, turnee, interviuri, conferinţe de presă, reclame, istorii, comentarii ale admiratorilor, etc. Un spectacol tipic american, în fapt o investiţie uriaşă cu venituri pe măsură. Piese extraordinare, compoziţii bine selecţionate în aranjamente profesioniste, textul nu prea contează, puse într-o scenă de ultimă oră cu instrumentişti şi dansatori de excepţie şi tehnică ultrasofisticată de ultimă generaţie: un lanţ audio supradimensionat, lumini, fum, artificii, explozii. Dar spectacolul nu a însemnat doar reprezentaţia scenică, ci el a fost întregit de capitolul propagandă, de la reclame până la bârfe, de la mesaje subliminale până la repetarea obsesivă a pieselor pe toate posturile de radio şi televiziune. Toate desfăşurate după regii prestabilite şi bine întocmite. Nimic la voia întâmplării, orice „întâmplare” a fost dinainte scrisă şi nimic neprevăzut nu avea loc în scenariu. S-a mers până la a regiza o falsă acuzaţie de pedofilie, deşi tipul nu prea părea a fi atras decât de propria persoană.
Evident că nu este de neglijat componenta „pâine şi circ”, mult utilizată de capo americani, şi nu numai de ei. Cel mai vechi şiretlic de a sustrage atenţia mulţimii de la lucruri serioase, importante, grave.
Despe individ, el poate avea talent în dans, sau mai precis în gimnastică ritmică, vocea de soprană însă nu avantajează întotdeauna bărbaţii în cariera de cântăreţ.Dacă ar fi să-l imaginăm repoziţionat în timp într-un spaţiu de-al nostru, să zicem pe scena unei foste Case de cultură, dezbrăcat de toată tehnica şi propaganda, el singur şi-atât, păi atunci tot românul de la Moldova Nouă sau de la Odorheiu Secuiesc l-ar fi luat în tărbacă şi l-ar fi trimis să muncească, să vadă şi el cât de greu se câştigă banu’.
Că până şi ardeleanu pricepe că „I’m bad, I’m bad” ar veni cum că „Mi-s rău, mi-s rău”. Păi cum “Mi-s rău, mi-s rău” când tu te ţii de boaşe şi ţâpureşti ca o puicuţă fugărită ?
Mezinul “familiei Jackson Five”, răsfăţatul unui întreg stol de muzicieni, deşi aparent normal până la un moment dat, a devenit victima sistemului şi a piesei în care a jucat rolul principal.
Un idol confecţionat demonstrează puterea banului şi forţa propagandei de a influenţa, de a manipula, de a îndoctrina segmente populaţionale mari şi este unul din modelele de programe folosite de maniacii puterii şi ai controlului, indiferenţi la reziltatele colaterale.
Modelul Gregg Barden sau epidemia 2012
Este similar precedentului prezentat ca etalon. Montare spectaculoasă, ediţie în tiraj masiv, tradus rapid peste tot în lume, propagandă radio, televiziune, presă. Interviuri, păreri, admiratori. S-au evitat sistematic opinii ale specialiştilor, iar cele apărute pe canale paralele din presa scrisă şi vorbită au fost mascate, ignorate sau denigrate. Război mai dur, investiţie majoră.
Noutatea ce diferenţiază de model unde se aplica „pâine şi circ” (pâinea s-a împuţinat) este gogoriţa, baubau, ameninţare supremă, intimidare, înfricoşare, staţi bine pe morcovii voştri pentru ca noi să ne vedem liniştiţi de planurile noastre.
Cât despre individ, acesta nu pare a fi scriitor SF şi nici nu e, altfel ar fi rămas cu tirajul pe raft. Nici jucător la cacialma sau un tip care a scris o tâmpenie şi crede orbeşte în ea, căci iar ar fi rămas agăţat în policioară. Nu este însă imposibil ca specialişti în informaţii să fi folosit teoria unui ins anost, fără biografie (straniu, dar asta poate explica multe), ce-şi doreşte cu orice preţ ieşirea din anonimat, îmbogăţirea rapidă sau pur şi simplu este insatabil emoţional. Sau toate la un loc. Variantă posibilă şi plauzibilă este aceea ca personajul să fie o rotiţă într-un angrenaj sofisticat, într-un scenariu bine gândit, de tipul celui cu puicuţa. O investiţie mare cu venituri mari, dar şi într-un instrument psihologic infernal demn de tehnica unor adevăraţi experţi.
Concluziile lui Gregguţă precum că ziua e mică tare, dar va fi şi mai rău, va fi zero, nulă, vin să întărească ideea de fals nefondat, de zvon menit să propage spaima. Dacă părerea vreunui fizician ar fi încăput în urzeala asta, el ar fi arătat că frecvenţele Schumann nu au nici o legătură cu durata zilei, ci această durată este determinată de mişcarea de rotaţie a planetei în jurul propriei axe. Mărirea vitezei de rotaţie ar duce la creşterea forţei centrifuge ceea ce ar însemna în primul rând pierderea atmosferei, adică a aerului pe care îl respiră şi scriitoraşu’, risipirea ei în spaţiul cosmic, iar o durată tinzând spre zero înseamnă o viteză de rotaţie tinzând spre infinit. Ca şi forţa centrifugă. Totul ar zbura în cosmos, totul s-ar spulbera. O minciună grosolană menită să vâre groaza în minţi şubrede, ceea ce dovedeşte că regizorii subapreciază capacitatea de gândire a vulgului. Sau poate că nu, poate dispreţul este binemeritat.
Cât despre părerile fizicienilor ori specialiştilor în diverse alte domenii, acestea trec practic neobservate în noianul de idioţenii preluate şi repetate la nesfârşit. Chiar pe plaiurile noastre mioritice s-au ridicat voci cunoscute precum Alexandru Mironov sau Pavel Coruţ (care demontează una câte una toate idioţeniile despre Maya, calendarul şi inscripţiile). Dar cine să-i audă dacă tot românul, de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân purtător de pampers, ştie că “bătăile inimii Pământului cresc” şi “ziua va avea durata zero” pe 21 decembrie în 2012, unii zic că la ora 10 a.m, alţii că la 11:11 a.m, dar nici unul nu spune pe care fus orar se va întâmpla toată tărăşenia. Şi încă un mare semn de întrebare, dacă tot vine chestia asta care vine când o veni, de ce ăştia fură în continuare fără să le pese de nimic ?
În fine, asta e, aşteptăm cu mare nerăbdare să aflăm ce se va întâmpla în 2012. Păi nu se va întâmpla nimic neaşteptat: sistemul capitalist îşi va continua prăbuşirea, bursele vor cădea, băncile se vor închide, politicienii vor jefui ţara mai cu sârg, Leana e cu ochii pe scaune înalte.
De-astea. Şi în rest nimic, doar foametea pregătită din timp de guvernanţi.
Şi poate Gregg va mai scrie o tâmpenie. |
Tehnici speciale 
