Mi-am început cercetările spirituale cu REIKI într-un moment neplăcut al vieţii mele. La început totul mi se părea greu şi inaccesibil. Unele lucruri mi se par şi acum aşa – sunt încă mistere pentru mine. Nu sunt clarvăzător, nu am călătorit conştient în astral, nu am făcut minuni terapeutice. Poate nu a venit timpul pentru toate acestea, poate nu sunt încă pregătit pentru ele. De cele mai multe ori evoluăm forţaţi de împrejurări.

De când am început să studiez partea inaccesibilă prin cele 5 simţuri ale Universului am citit mult, am experimentat câte ceva dar, cel mai important lucru pe care l-am făcut a fost să înteleg pe ce se bazează puterile adevăraţilor magicieni, a celor ce fac minuni, a celor ce vindecă, a clarvăzătorilor, a terapeuţilor REIKI, bioenergeticienilor, radiesteziştilor, etc. Esenţa puterilor tuturor ce “pot” este credinţa. Vorbesc aici despre acea credinţă de neclintit, acea credinţă care vine din cunoaştere. Pentru a nu lăsa loc de interpretări menţionez că nu mă refer la credinţa celui tratat ci a celui ce tratează. Mie însămi mi-a fost dat să vindec, într-o situaţie de urgenţă pe cineva care credea că metodele terapeutice energetice sunt nişte prostii care vindecă doar pe cei ce cred în ele, nu şi pe cei ce nu cred (persoana respectivă nu credea). Situaţia a fost de aşa natură încât la doar o săptămână de când îşi manifesta neîncrederea a făcut o criză de hipocalcemie. A fost suficient să pun mâinile pe ea ca să-şi revină. Oamenii au uneori nişte blocaje mentale foarte puternice induse de alţii sau autoinduse. Persoana care a scapat de criză, după ce i-a trecut uimirea a găsit şi explicaţia vindecării – s-a vindecat pentru că a simţit că era cineva lângă ea. Mai avea rost să-i amintesc, că înainte sa ajung langă ea un alt coleg se apucase să “o tragă pe mâini” fără niciun rezultat ?!?
Cândva, în liceu, un profesor de geografie la care mă dusesem să mă scuz că nu mi-am pregătit tema, mi-a spus: “înainte să vii cu o minciună la mine, să o crezi tu în proporţie de 75% apoi să mi-o prezinţi !”. Mult timp mi-a trebuit să înţeleg ce a vrut să spună cu adevărat. A nu se înţelege că aceste metode terapeutice, spirituale, parapsihologice, sunt baliverne. Nu consider că sunt minciuni, dar consider că cei care se plâng că ei nu “pot”, că trebuie să fii făcut pentru asta şi se uită invidioşi la cei ce “pot”, ar trebui să caute în sufletul lor cauza neputinţei lor. Totul se află acolo – puterea sau slăbiciunea, credinţa sau necredinţa. În vânzări există o tehnică cu care manipulezi un potenţial client care încearcă să te contrazică, să găsească scuze pentru a nu cumpăra de la tine. În loc să îl contrazici, îi spui ceva de genul: “aveţi dreptate dar…”. Acest “dar” rupe toata credinţa omului respectiv. Mai mereu când vorbesc cu cineva despre credinţă, despre lumea spirituală, mă lovesc de acest “dar”. O idee începe să-i lumineze mintea când, pe neaşteptate, vine acest “dar”. Se pare că oamenilor le este frică să creadă că toată puterea este în ei. Că pot şi ei. Oamenilor le este frică de putere. Oare pentru că atunci când vine puterea vin şi responsabilităţile? Sau pentru că ne-am obişnuit atât de mult să fim slabi încât nu ştim ce înseamnă să foloseşti puterea?

Sunt multe tehnici meditative bazate pe vizualizare. Toate aceste tehnici dau rezultate pe măsură ce le exersezi tot mai mult, pe masură ce crezi tot mai mult în ele. De aceea li se spune începătorilor : “cu cât practici mai mult, cu atât efectul va fi mai puternic, rezultatele vor fi mai bune”. Rezultatele sunt reale dar mai întâi trebuie să creezi premiza lor – să crezi. Toate aceste fenomene energetice care au loc în timpul unei astfel de meditaţii sunt cât se poate de reale dacă ai încredere în ele. Dacă nu, puterea lor este nulă. De ce? Dacă într-o firma şeful dă o comandă, ea se va executa imediat. Ce se întâmplă dacă aceeaşi comandă o dă femeia de servici ?  
Un prieten foarte bun, fost yogin, mi-a spus când a auzit că practic meditaţia cu vizualizare să mă opresc pentru că nu fac altceva decât să creez universuri. Atunci nu l-am înţeles. Nu am înţeles de ce multe tehnici meditative cu originea în Orient se fac golindu-ţi mintea de orice gând, orice imagini. Acum cred că înţeleg: prin vizualizare, şi mai ales prin credinţa în ceea ce vizualizezi, determini lucruri, schimbi ordinea lucrurilor ce trebuiau sau nu să se întâmple. Nu ştiu dacă e bine sau e rău dar ştiu ca nimic nu se întamplă fară acceptarea lui Dumnezeu. Diferenţa între a creea ceva rău şi a creea ceva bun e ca poţi primi pedeapsa sau răsplata pentru ceea ce ai creat.
Creştinilor li se spune să nu pacătuiască cu gândul, cu vorba sau cu fapta. Cei mai mulţi cred că nu e păcat să gândeşti “aiurea”, că nu fac nici un rău. Oare? Cei ce au ajuns la un anumit grad de cunoaştere ştiu că un gând poate fi cel puţin la fel de puternic ca şi o vorbă sau faptă. De fapt acesta este şi mecanismul îndeplinirii multor dorinţe. La început orice dorinţă este doar un gând. Dacă omul crede în acea dorinţă şi pune în ea multă energie, atunci intregul Univers începe să lucreze pentru ca lui să i se îndeplinească acea dorinţă. Şi începe un lung şir de “coincidenţe” care-l aduc din ce în ce mai aproape de ceea ce-si doreşte.

Iar mă dau ca exemplu pe mine. Mi s-a îmbolnăvit pisica la care ţineam foarte mult şi nici un tratament nu a dat rezultate. M-am dus la Facultatea de Medicină Veterinară pentru a mă sfătui cu o fostă profesoară. După lungi discuţii mi-a sugerat BIOENERGIA dar nu mi-a dat nici o altă relaţie. Pe drum către cabinetul unde lucram numai la asta m-am gândit – îmi doream foarte mult să cunosc un bioenergoterapeut. La câteva ore a intrat în cabinet un om cu 2 pisici. Avea să fie cel care mi-a deschis drumul către căutarile mele spirituale. De aici am mers din om în om pâna la cel care avea să-mi fie maestru REIKI. Şi de atunci descopăr pe zi ce trece, tot mai mulţi oameni cu aceleaşi preocupări pentru partea extrasenzorială. Ce s-a întamplat: mi-am dorit foarte mult să cunosc pe cineva care, prin metode energetice să poată face ce eu nu putem face prin metodele medicinii veterinare clasice. Ce am obţinut ? Mult mai mult de atât, am început eu însumi să practic una dintre aceste tehnici. Din păcate pisicii mele îi era dat să moară, dar dacă nu se întâmpla aşa, eu nu aş fi putut să ajut alte animale şi oameni.
Dar să revenim la dorinţă şi credinţă. Oamenii cred că dacă aruncă un bănuţ într-o fântână şi îşi pun o dorinţă li se va îndeplini. Sau cred că dacă îşi pun o dorinţă când mănâncă pentru prima dată un anumit aliment într-un an acea dorinţă se va materializa. Sau dacă poarta roşu în noaptea Anului Nou le va merge bine tot anul. Culmea e că, de cele mai multe ori, chiar aşa este. Care este numitorul comun al tuturor acestor realizări?  Credinţa!