Volumele proprii se pot clasifica după potenţialul lor de mumificare, după intensitatea undelor de formă. Emisfera este o formă emiţătoare puţin radiantă (Revue Radiesthésie N°6 – pag. 13) şi piramida de tip Keops este puternic radiantă. Celelalte volume se plasează între aceste două extreme, în funcţie de forma lor. Pentru alte volume, precum 1/2 disc sau prisma echilaterală s-a luat în considerare raportul ”k” dintre rază şi înălţime (sau dintre sau dintre latură şi înălţime).

Astfel s-au obţinut o serie de valori normate (adimensionale) ce caracterizează puterea de emisie a fiecărui corp în parte, după cum urmează:
- emisferă – 56,5
- jumătate de disc (cu R=0,5H) – 84,82
- sferă – 113
- dodecaedru – 153
- cilindru (mini cu R=0,5H) – 169,6
- octaedru – 187
- cub – 216
- con (mini cu R=0,354H) – 226
- sticlă Volvic de 1,5 l – 248
- prismă echilaterală (mini cu latura=1,732H) – 280
- tetraedru echilateral – 374
- piramidă cu proporţii Keops – 400
(cu S sau V în unităţi de lungime V/S)
Astfel, dacă se trasează volumul propriu în funcţie de “k” se constată că există un minim.
Iată ce se obţine pentru o prismă echilaterală:

Se constată că minimul apare pentru k = l x h apropiat de 1,7. Prin calcul se obţine valoarea 1,732.
Pentru a continua, trebuie cunoscut modul de calcul al volumului propriu al unui grup de volume de forme oarecare. Regula adoptată este următoarea: volumul popriu al unui grup de “n” elemente este egal cu suma volumelor proprii ale fiecărui element.

Emisfere
Emisfera nu este utilizată singură, ci doar în pilă (de 4, de 9 elemente, etc).
La o pilă de 4 elemente volumul propriu va fi 4 x 56,5 = 226 ceea ce este destul de slab în comparaţie cu 400 de la piramida de tip Keops.
Dar dacă se folosesc 9 elemente, volumul propriu va fi 9 x 56,5 = 508 ceea ce este semnificativ superior lui 400. Pila de 9 emisfere are puternice proprietăţi mumificatoare.
Cubul are valoarea 216, ori King scria în al său "Manuel de l'énergie des pyramides" la pagina 29: "Cu toate acestea, numeroase experienţe arată că un cub nu poate împiedica fenomenul de deteriorare a materiilor organice, cum o face piramidă". Se poate considera deci că o valoare în jurul lui 200 este slabă; alţi autori consideră că emisfera este “puţin emiţătoare”.

Prismele lui "D"
În ceea ce priveşte prismele echilaterale ale lui ”D”, k este de 1,5 şi graficul volumului propriu dă o valoare de ordin 282, insuficient, dar 5 prisme dau 5 x 282=1410 !
Mult superior lui 400 al piramidei de tip Keops şi asta oferă justificarea rezultatelor obţinute de ”D”.
Există o apropiere evidentă între modelul matematic propus, graficul volumului propriu şi rezultatele practice, şi chiar îşi găsesc explicaţia unele probleme nelămurite. De exemplu dodecaedrul considerat ca foarte puternic în multe lucrări de radionică, de fapt are doar 153. Este cunoscut însă că dodecaedrul are şi funcţii mult mai subtile.

Mâinile
Mâinile constituie un volum foarte interesant. Volumul propriu al unei mâini este de aproximativ 1256, deci ambele mâini au 2512, ceea ce este mult superior lui 400 de la piramida lui Keops şi se poate explica de ce anumiţi experimentatori au reuşit o mumificare rapidă utilizând numai mâinile. Totuşi, pentru o demonstraţie completă şi cu adevărat convingătoare, ar trebui experimentat dacă mâini din lemn ori din alt material provoacă şi mumificări la fel de puternice.

Crucea ansată egipieană
Chaumery şi Belizal scriu despre Ankh (crucea ansată egipteană) în cartea "Essai de radiesthésie vibratoire " dar fără a oferi vreo demonstraţie. Autorii scriu (la pagina 31): “Era un talisman rezervat clasei aristocrate, fără îndoială eficace, cu condiţia să fi fost ţinut de bărbat în mâna dreaptă şi de femeie în mâna stângă (dacă nu există o polaritate inversată). Această cruce ansată era de altfel foarte vătămătoare folosită în afara scopului pentru care a fost studiată, chiar dacă era ţinută în pumnul sau în mâna convenite. Această nocivitate făcea din ea o armă cu dublu tăiş, asta provenind din faptul că vibraţia sa nu este în acord cu vibraţia umană. În realitate, Cheia Nilului emite prin mâner (plăsea) V+ şi prin extremitatea sa unda contrară, V-“.
Calculul arată că volumul propriu al unei cruci ansate este de 1730, ceea ce corespunde la aproape de 4 ori piramida de tip Keops (4 x 400 = 1600 ) ”justificând” astfel puterea atribuită acestui obiect.

O problemă nerezolvată: volumele "fine"
O foaie de hârtie A4 de 21 x 29,7 cm² constituie un volum "fin", adică are o dimensiune neglijabilă în raport cu celelalte două (înălţimea, grosimea).
Volumul acestei foi este evident egal cu suprafaţa sa multiplicată cu grosimea (în jur de 0,1mm).
V = S x g
L = V / S = g
S / L² = S / g²
de unde rezultă volumul propriu al foii de hârtie V_p = S / L² = 21 x 29,7 / 0,01² = 6.237.000
Volumul propriu al unei foi de hârtie este deci de ordinul a 6 milioane, deci incomparabil cu piramida de tip Keops ! Ori, până la proba cotrarie o foaie de hârtie n-a mumificat niciodată nimic !
Calculele precedente trebuie abandonate ? Poate că nu ! În realitate are un puternic volum, de circa 6 milioane, dar cât timp i-ar trebui pentru a mumifica efectiv o cantitate de materie ?

Reîntoarcere la experienţă
Iată ce scrie Enel în cartea sa "Radiations des formes et cancer" (pagina 55) unde face un rezumat despre lucrările lui Chauméry şi ale lui Belizal: “Experienţele dovedesc că forţa radiaţiei unei forme depinde de volumul şi de masa obiectului şi de asemenea de numărul de forme identice reunite împreună şi formând o baterie de elemente”.
Cuvântul “masă” evocă în mod natural că intervine materialul, în fapt el nu e contează. În realitate, Chaumery şi Belizal au scris în lucrarea lor "Essai de radiesthésie vibratoire", (pagina 57): “ … pentru noi materialul este indiferent şi forma este cea care acţionează”.
Deci cuvântul masă semnifică statură, mărime (talie) şi fraza lui Enel ar fi trebuit să fie: “Experienţele dovedesc că forţa radiaţiei unei forme depinde de forma acesui volum şi de mărimea obiectului şi de asemenea de numărul de forme identice reunite împreună şi formând o baterie de elemente”.
Altfel spus, Enel “traduce” cu cuvintele formă şi mărime şi dă răspunsul: forma = volumul propriu (independent de mărime) şi mărimea (în litri de exemplu) a acestui volum.
De altfel Enel, în aceeaşi carte la pagina 56 scrie: ”Dacă se măreşte numărul de elemente, timpul necesar mumificării devine mai scurt”.

Timpul necesar pentru o mumificare; foaia de hârtie
Conform celor scrise mai sus, timpul necesar mumificării este cu atât mai scurt cu cât volumul “mumifiant” este mai mare şi cu cât forma are o “putere” particulară, ceea ce se poate traduce printr-o formulă de genul următoarei:
t(V) = F(Vp,V)
unde t(V) este timpul mumificării datorat volumului V şi F(Vp,V) o funcţie (necunoscută până azi) de volumul propriu Vp şi de volumul real V.
Această formulă trebuie determinată experimental şi după cum experimentatorii au constatat deja, se aşteaptă la rezutatele următoare:
- cu cât forma va avea un volum mai mare (în litri de exemplu) cu atât ea va fi mai puternică şi timpul t(V) va fi mai mic,
- dintre 2 forme cu acelaşi volum real (în litri), va fi mai puternică aceea care va avea volumul propriu mai puternic şi timpul t(V) care îi corespunde va fi mai scurt,
- dacă asociem mai multe forme identice, timpul t(V) va fi mai scurt decât dacă se utilizează o singură formă,
- este de luat în considerare apariţia altor parametrii, de exemplu raportul volum/suprafaţă a eşantionului tratat.
Revenind la foaia de hârtie, ea are un volum mic şi este de aşteptat ca puterea sa să fie mică, dar volumul propriu este mare şi deci, dimpotrivă, puterea ar trebui sa să fie mare. Experienţa care arată că o foaie de hârtie nu mumifică nimic conduce la gândul unui capăt de drum. “Volumul real” este preponderent, altfel spus mărimea volumului va fi mai influentă decât forma sa, aceasta pentru o foaie de hârtie ce este în fapt un paralelipiped rectangular cu înălţimea foarte mică.
De remarcat că problema volumelor fine nu este menţionată în documentaţia de specialitate. Legat de aceasta apar teme interesante precum: efectul numărului mare de frunze ale unui copac ce constituie nenumărate volume fine sau cel al particulelor de nisip ce constituie o multitudine de mici sfere …

Proprietăţi ale "volumului propriu"
Volumul propriu al unei sume de volume V1, V2, ..., Vn este suma volumelor proprii individuale.
Volumul propriu este independent de mărimea reală a volumului. Este un avantaj dar şi o limită. În realitate diferiţi experimentatori insistă să afirme că puterea unei forme este legată de volumul real (în litri).