Energobiologie - Puncte cu efect de mumificare maxim (1)

Puncte cu efect de mumificare maxim (1)

Scris de Gabriel Sabin Mateucă
miercuri, 08 octombrie 2008
*Metodă de calcul propusă de Serge NAHON* Cel mai cunoscut şi cel mai experimentat efect al piramidei este acela de mumificare, de eliminare a apei dintr-un corp aşezat la o treime (”h”) de înălţime (”H”) faţă de bază. Ipoteza de la care se porneşte este aceea că anumite volume posedă proprietăţi similare de mumificare. Cea mai cunoscută fiind piramida cu proporţiile Keops al cărui efect de mumificare maxim la acea distanţa ”h”. Se admite aici că întreg volumul posedă cel puţin un punct "tare " de mumificare situat la o distanţă ”h” de baza sa. Efectul de mumificare se va întâlni şi la piramide cu alte proporţii, cu alte baze decât cea pătrată, la conuri, emisfere, prisme (pline sau goale), etc. Metoda de calcul propusă (geometrică) permite determinarea poziţiei acestui punct particular. Compararea rezultatelor teoretice cu cele practice confirmă precizia suficient de bună e metodei.. De exemplu Chaumery şi Belizal utilizează pile de 9 emisfere şi, după diverse desene, zona de mumificare se situează la o distanţă "h" egală cu aproximativ o rază pornind de la partea plată a ultimei emisfere. Făcând un calcul teoretic prin metoda propusă, se obţine o valoare h’ egală cu 0,94 din rază pornind de la bază: potrivirea este deci corectă. Un alt radiestezist, Enel, utilizează 4 emisfere sau 4 piramide suprapuse şi scrie că trebuie să se situeze la “o distanţă ce nu trebuie să fie superioară înălţimii fiecărui element”. Prin calculul teoretic se obţine un h' egal cu 0,72 din rază pentru pila de 4 emisfere şi egal cu 0,53 din înălţimea unei piramide pentru pila de 4 piramide. În cele două cazuri, calculul este în acord cu ce a scris Enel puisque h' este întotdeauna inferior razei unei emisfere sau înălţimii unei piramide. Enel indică apoi că experienţele făcute cu baterii de peste 9 elemenţi periculoase: "limita" astfel indicată de către Enel se regăseşte prin calcul teoretic. În cartea "La Pyramide", a fraţilor Servranx , se vorbeşte despre un inginer "D" care a realizat mumificări cu suprapunerea de prisme echilaterale: poziţia experimentală pe care a utilizat-o se regăseşte în calcul teoretic. Metoda permite clasificarea formelor în funcţie de "puterea" lor (de mumificare sau alt efect). O formă atât de complicată precum crucea ansată egipteană, de exemplu, este perfect calculabilă şi permite justificarea "puterii" ce îi este general atribuită. Introducere Prezentarea experienţelor “doveditoare” făcute de către diverşi radiestezişti, conform cărora, existenţa undelor de formă, nu este cu adevărat convingătoare pentru cel cu o formaţie ştiinţifică clasică. Totuşi anumite informaţii sunt stranii. Iată câteva rânduri din lucrarea "Physique micro - vibratoire et Forces invisibles" de A. de Belizal şi P.A. Morel care scriu: "Degetele expuse la gura unui mic emiţător pistolet timp de 10 minute pe verde negativ, au pielea arsă ca şi cum ar fi atins un fier înroşit în foc, aceasta fără nici o durere, pielea se înegreşte şi se cojeşte după mai multe zile, lăsând loc unei piei noi, ca şi în cazul unei arsuri autentice. Emiţătorul este constituit dintr-o pilă de emisfere din lemn şi un disc cu dungi negre şi albe. Există o coerenţă, un acord concret între calculele teoretice simple şi rezultatele experimentelor. Această coerenţă a fost descoperită utilizând teoria cunoscută în fizică ca Analiza Dimensională. Teoria are ca obiectiv esenţial de a verifica omogenitatea ecuaţiilor, de exemplu de a verifica ca o mărime reprezentând o suprafaţă să fie egală cu o altă mărime reprezentând tot o suprafaţă şi nu un volum sau o greutate ! Deci să existe o concordanţă între unităţile de măsură în termenii unei ecuaţii. Aici, această teorie a fost aplicată în maniera următoare. Un volum se poate măsura în metri cubi, unitatea de lungime fiind deci metrul. Metrul nu are nici o legătură particulară cu volumul în chestiune. Acelaşi raţionament dacă acest volum se măsoară în litri sau centimetri cubi. Ideea este atunci de a căuta o unitate de lungime în legătură directă cu respectivul volum. Cu această nouă unitate, toate volumele sunt caracterizate printr-un număr legat de formă şi nu de dimensiune, de exemplu toate emisferele sunt caracterizate prin numărul 56,5, toate piramidele de tip Keops sunt caracterizate prin numărul 400, etc. Acest număr, care este un număr “pur”, fără dimensiuni, denumit “volum propriu”. De fapt metoda are la bază ideea unei funcţii normate, adimensionale. Studiul rezultatelor experimentale par să arate că acest “volum propriu” este legat de “puterea” formei, aceasta neavând putere reală decât când volumul său propriu este mai mare sau egal cu 400. Se înţelege atunci necesitatea pilelor, de exemplu 9 emisfere înseamnă 9x 56,5 = 508,5, valoare superioară lui 400. Este de aşteptat deci ca acest ansamblu să aibă o eficacitate deosebită, ceea ce rezultă şi experimental. Studiul altor forme cu reputaţie ca având putere (crucea ansată egipteană) conduce la aceleaşi concluzii. Mult mai precis, volumul propriu permite evaluarea “potenţialului de putere” pe care îl poate genera o formă oarecare, volumul real caracterizează energia disponibilă (adică, de exemplu, masa de mumificat) şi permite de asemenea poziţionarea locului unde “trebuie să se petreacă ceva” (mumificare sau altceva). Metoda permite deci în mod esenţial de a clasifica diferitele forme în funcţie de ceea ce se poate aştepta de la ele ca mijloace de mumificare. Originalitatea metodei constă în faptul că oferă un mijloc de calcul. Dar ea are limite. Nu este relevantă decât pentru forme simple şi pure (cilindru, piramida, sfera, etc) fără nici o asimilare (metoda nu dă rezultate pentru: solenoid, fir, …). Metodă de calcul Scopul calculului este de a determina, pentru o formă relativ simplă, poziţia punctului unde efectul mumificării ar trebui să fie maxim. Rămâne de a efectua apoi controlul experimental. Iată foarte pe scurt principiile de calcul. Se admite, a priori, următoarea ecuaţie: (1) h = F (V) care exprimă simplu că înălţimea h la care s-ar situa efectul maxim de mumificare nu depinde decât de volumul V ce se poate afla în interiorul sau exteriorul volumului fie că e gol sau plin. În formula (1), F este funcţia necunoscută, dar care se bănuieşte că există, V este volumul de înălţime H, devant agir asupra materiei de mumificat, h este poziţia situat pe înălţimea H unde efecul de mumificare este maxim. De exemplu, într-o piramidă de tip Keops, h = H/3 pornind de la bază. Acest h este ceea ce se încearcă a se determina pentru un volum oarecare. Principiu de calcul : Funcţia F este o lungime (pentru că h este o lungime). Principiul analizei dimensionale este de a adopta unităţi de măsură asociate fenomenului studiat. Centimetrul nu are evident nici o legătură particulară cu piramida sau cu oricare alt volum. Se va adopta ca unitate de lungime însăşi înălţimea h (şi nu centimetrul sau metrul). Înălţimea h măsurată prin ea însăşi va valora h / h = 1 în unităţi h, exact ca atunci când se măsoară lungimea L în metri L / 1 metru = L în metri. Unitatea de lungime fiind h, unitatea de volum va fi h³ şi volumul se va măsura în V / h³. Formula (1) se poate scrie, cu unitatea de lungime h, astfel: (2) 1 = F(V / h³) S-a transpus funcţia F la măsura de valoare “1” în unităţi “h”. A devenit o funcţie normată. Pentru un volum oarecare V’, de înălţime h’ corespunzând punctului de mumificare maximă se poate scrie o ecuaţie analogă ecuaţiei (2). (3) 1 = F(V / h³) 1 = F(V’ / h’³) de unde rezultă ecuaţia fundamentală: (4) V / h³ = V’ / h’³ Emisfera Admiţând a priori că o emisferă are o "putere de mumificare" se va căuta unde se situează punctual de mumificare maximă. Volumul emisferei este V’ = (2/3)πR³ Referirea se face la piramida de tip Keops. Pornind de la datele piramidei se scriu următoarele ecuaţii: V = (1/3) b²H h = (1/3) H b = 1,572 H unde b este latura piramidei, H este înălţimea sa şi h este treimea lui H. Înlocuind V şi V’ în relaţia (4), rezultă: R³ / h’³ = (3/2π) x (1,572)² ≈ 10,6 şi de aici: h’ = R / 2,2 Dacă ipotezele de pornire sunt exacte, trebuie să existe un efect de mumificare deosebit de puternic aproape de jumătatea razei sub baza emisferei sau deasupra ei, în exterior sau în interior, după cum emisfera este plină sau goală. Pila (bateria) de emisfere Volumul unei pile de n emisfere va fi de n ori mai mare decât volumul uneia. În formula de mai sus (2/3)πR³ se va înlocui cu (2/3)πnR³. Deci h’ se va mai înmulţi cu radical de ordin 3 din n: (5) h’ = R x n^1/3/ 2,2 Se observă că h’ poate fi mai mare sau mai mic decât raza R în funcţie de “n”. Comparaţie cu rezultatele publicate. Chaumery şi Belizal Chaumery şi Belizal (în "Essai de radiesthésie vibratoire", la pagina 88) au construit baterii. Cu o astfel de baterie, pilă de 9 elemente au putut face experienţe pe carne, ouă, peşti, etc. Potrivit autorilor, “puterea” pilei este legată de numărul emisferelor şi de diametrul acestora. Dar dimensiunile şi distanţele de acţiune ale acestor pile nu au fost date. În nr. 6 al revistei "Radiesthésie" se indică un diametru de 10 cm şi poziţia aproximativă a obiectului de mumificat situate la aproximativ o rază (5 cm). În lucrarea "Physique Microvibratoire et forces invisibles" la pagina 17, se scrie: "O pilă de emisfere constituie un amplificator de energie magnetică, eliberată prin punctul central al ultimei feţe a pilei”. Numărul şi dimensiunile elementelor unei pile conferă tensiunea emisiei de formă. Calculul acestei tensiuni se face printr-o progresie ţinând cont de amplificarea succesivă a fiecărui element de către următorul. Doar masa emisferei se ia în considerare, volumul nefiind semnificativ în conjunctură. Diametrul elementelor pilei, în consecinţă masa sa totală, determină amplitudinea. Intensitatea este deci proporţională cu dimensiunile (diametrul emisferelor). Aici metoda de calcul propusă nu ţine seamă decât de formă, determinată cu formula volumului şi nu cu ecuaţia sa analitică. Pentru n = 9 emisfere se obţine h’ = 0,94 R ceea ce este apropiat de 1 R (o rază), dimensiune sugerată de revista "Radiesthésie". Aceiaşi autori, în cartea "Essai de radiesthésie vibratoire", tratează raza ”verde negativ” emisă prin baza unei emisfere sciind – la pagina 141 şi următoarele: ”Raza V- pură mumifică cu o mare putere carne, peşti, ouă, flori ... Sterilizează şi distruge microorganismele, agenţi ai putrefacţiei. Pentru acţiuni la distanţă, nu este necesară decât să se opereze pe un martor (un eşantion) şi de a-l supune acţiunii V- pentru ca sterilizarea să aibă loc, chiar la o distanţă considerabilă. Aşa am putut mumifica într-un mod remarcabil o bucată de carne (din care un fragment a fost folosit drept martor), din Bretagne la Paris. Vibraţia V- este sigur cea mai scurtă dar şi cea mai penetrantă din univers şi puterea sa este infinit superioară celei a razelor X. În sfârşit, este posibil dacă nu se iau măsurile de precauţie necesare, de a fi atins de arsuri ce amintesc de cele de radiodermie”. Este bine de menţionat că Chaumery s-a stins din viaţă în urma experienţelor cu baterii de emisfere. Acestea se pot monta pe axe perpendiculare, magnetică, respectiv electrică, iar experimentatorul trebuie să cunoască foarte bine efectelor energiilor concentrate, în special cea denumită V-. Este foarte periculoasă pila cu mai mult de 5 elemente. În marea majoritate a experimentelor se utilizează un număr impar de elemente. Metoda de calcul propusă nu ţine cont de efectul la distanţă şi nici de concentrarea de energii.