Energobiologie - Piramida, ascuns domeniu de cercetare

Home

Radionică

Piramida, ascuns domeniu de cercetare

Scris de Gabriel Sabin Mateucă
miercuri, 18 iunie 2008
Prin 1950, un turist francez, M. Bovis, vizita Marea Piramidă, când, ajungând în camera funerară, a constatat că, în ciuda umezelii insuportabile, se găseau cadavrele unor animale mici, într-o stare de deshidratare totală, ca şi cum cineva s-ar fi ostenit să le mumifice. A avut atunci o intuiţie: acest ciudat fenomen trebuie să fie în strânsă legătură cu însăşi arhitectura monumentului. Odată reîntors, pentru a verifica ipoteza a realizat fidel, la scară, un model redus şi l-a orientat pe axa Nord-Sud (avea să constate că Marea Piramidă, dar şi celelalte două de pe platou, avea mediana a laturii bazei ce coincidea cu direcţia geografică cu o eroare foarte mică, de circa 5 secunde, precizie surprinzătoare ce nu putea fi datorată hazardului). În machetă a dispus un „altar”, un piedestal, astfel încât probele pe care a făcut experienţe să se situeze la nivelul camerei funerare, la o treime de înălţime de la bază. A reuşit astfel să mumifice diverse eşantioane de materii vegetale şi animale, concluzionând că forma, proporţiile şi orientarea piramidei sunt responsabile de fenomenul de uscare. Acest turist francez aflat în plimbare prin Egipt îl vom regăsi sub numele de Antoine Bovis, cercetător, fizician şi radiestezist ce a stabilit tabelul undelor pornind de la determinarea undelor emise de diferite obiecte, minerale, vegetale şi animale. El este şi cel ce a introdus un etalon în determinările radiestezice, şi anume „unitatea Bovis” (uB). Când istoria „oficială” îl trimitea la plimbare prin Egipt, Bovis făcea deja experimente, şi încă de prin 1930, dar acea perioadă este bine ascunsă fiind foarte bogată în descoperiri (sau redescoperiri) de mare valoare. În 1940, deci 10 ani mai târziu, cercetările sale i-au inspirat pe americanii Verne Cameron (un radiestezist ce determina poziţiile submarinelor sovietice şi americane) şi Ralph Bergstresser (colaborator al genialului Nikola Tesla într-ale energiei libere şi împreună cu care a realizat „plăcile Tesla”, antenele pentru energie cosmică tahionică). Şi încă 10 ani mai târziu îl regăsim pe Bovis, un turist francez, la plimbare prin Egipt, unde, aflat în camera funerară a avut intuiţia ... În piramida atribuită lui Khufu (Cheops, Kheops) nu se ştie din ce motive „istorice” … De fapt „istoria” repune în obiectiv şi alţi cercetători ce au început să descopere după 1950 fenomene la care lucrau de zeci de ani (Hartmann, Schumann, Schauberger, Whilhelm Reich, Werner von Braun, Mesmer, Keely, ...). Tot prin 1940, cehul Karel Drbal demonstrează că îşi poate ascuţi lamele de ras într-o piramidă şi se luptă timp de 10 ani pentru a obţine actele oficiale. Cartea „Fantastice cercetări psihice în URSS” scrisă de Sheila Ostrander şi Lynn Schoeder consacră un capitol aparte cercetărilor efectuate în Cehoslovacia în domeniul efectului de piramidă. Despre efectul de piramidă (de fapt efectele piramidei, căci piramida este un dispozitiv foarte complex, ce acţionează în mai multe planuri) s-a scris foarte mult, dar extraordinar de puţin. Literatura în domeniu este săracă în explicaţii sau în rezultate ale experimentelor. De aceea, pentru pasionaţii fenomenului este foarte importantă înţelegerea circulaţiei energiilor începând de la figuri geometrice simple, în plan şi în spaţiu, emisiile undelor de formă şi principiile radionicii.