Georges Lakhovsky (1869-1942), inginer şi biofizician francez de origine rusă – născut la Moscova, a emigrat în Franţa în 1913, în ajunul primului război mondial. Prin 1920 a făcut observaţii asupra dezorientării porumbeilor voiajori în vecinătatea emiţătoarelor de unde electromagnetice din gama de radiotelegrafie (TSF). A eaborat o teorie conform căreia păsările se orientează în spaţiu datorită recepţionării anumitor unde (savanţii în domeniu au făcut multe experimente şi au ajuns la concluzia că păsările călătoare şi mai ales porumbeii voiajori au o mare sensibilitate la câmpuri magnetice).
Lakhovsky a început să cerceteze influenţa undelor hertziene asupra celulelor vii şi a undelor de provenienţă cosmică asupra vegetalelor. A stabilit o legătură clară între calitatea şi buchetul unic al vinurilor de Bordeaux şi intensitatea activităţii magnetice datorate erupţiilor solare.
Urmare a cercetărilor sale, el a emis ipoteza că celula vie funcţionează ca un circuit electromagnetic oscilant, ipoteză absolut uluitoare şi astăzi pentru oamenii de ştiinţă atât de dogmatizaţi. Lakhovski a imaginat un model electric echivalent, circuit şi elemente de circuit (rezistenţă R, inductanţă L, capacitate C) şi a postulat că toate celulele vii posedă atributele asociate circuitelor electrice. Aceste trei proprietăţi electrice (R, L, C), dacă sunt corect configurate, generează oscilaţia recurentă cu un aport energetic exterior minim, de o anume frecvenţă, potrivită. Efect cunoscut sub numele de rezonanţă.
A considerat celula vie ca având funcţiile de receptor, transformator şi emiţător de unde, iar interacţiunea sa cu mediul regularizează procesele interne. Prin urmare, sănătatea organismului căruia aparţine celula depinde de factori de ordin vibraţional. A presupus că dacă cele trei funcţii sunt în concordanţă, celula e sănătoasă, iar un dezechilibru între acestea favorizează sau generează apariţia bolii.
În 1923 a construit aparatul denumit Radio-Celulo-Oscilator, prima maşinărie terapeutică, constituit dintr-un emiţător de unde ultrascurte (UUS) în jur de 150 MHz generate într-un tub cu vid de tip Crookes.
Anul următor, în 1924, a intrat în legătură cu profesorul Jacques Arsène D’Arsonval (1851-1940) de la Collège de France, o somitate a lumii medicale din acea epocă şi care i-a deschis porţile spre spitalul Pitié Salpetrière din Paris unde profesorul crease încă din 1893 un serviciu de electroterapie.
Primele cercetări întreprinse de Lakhovsky în acest spital s-au desfăşurat pe vegetale inoculând bacteria agrabacterium tumefaciens unor muşcate (geranium) pentru a dezvolta tumori canceroase. Tratate cu sistemul său, plantele s-au vindecat în mai puţin de 3 săptămâni, iar în două luni au fost complet refăcute, în timp ce plantele martor, inoculate şi netratate, au murit după 30 de zile.
Aparatul therapeutic RCO a fost testat între 1924 şi 1929 la Salpetrière la serviciul profesorului Antonin Gosset (1872-1944) pe bolnavi incurabili şi mai ales pe cazuri de cancer inoperabil. Starea generală a pacienţilor s-a ameliorat (diminuarea durerilor, reapariţia poftei de mâncare şi a somnului) şi s-a constatat o reducere a tumorilor.
Profesorul Gosset a vrut să prezinte rezultatele la Academia de Medicină dar a renunţat brusc, fără explicaţii şi aparent fără vreun motiv.
În 1925 Lakhovsky publică “Secretul vieţii: undele cosmice şi radiaţiile vitale” (“Le Secret de la Vie: ondes cosmiques et radiations vitales”, Éditions Gauthier-Villard, Paris 1925, 261 p.). Trebuie menţionat că Lakhovsky şi Nicola Tesla (1857-1943) se cunoşteau foarte bine şi unii biografi afirmă că Tesla l-a sprijinit în concepţia şi realizarea unor aparate precum MWO. Tesla a publicat încă din 1898 un articol despre posibilităţile terapeutice ale curenţilor de înaltă frecvenţă (“High Frequency Oscillators for Electrotherapy and othe Purpose” în in The Electrical Engeneer, Vol. XXVI # 550, 17 nov. 1898, p. 477 şi prezentat la a VIII-a conferinţă a American Electro-Therapeutic Association, la Buffalo, New York, 13-15 septembrie 1989).
Prefaţa cărţii este semnată de către profesorul Jacques Arsène d’Arsonval.
În 1928, doctorul Anastas Kotzareff reia tema şi publică la paris “Traitement par les ondes de cancers incurables, inopérables et abandonnés”. Apoi cercetările lui Lakhovsky sunt preluate în Italia, la spitalul din Perugia de către dr. Vincenzo Riviera, la Bologna, prof. Mazzadroli şi Vareton şi la spitalul San Spirito din Roma, dr. Sordello Attili. Attili era şeful serviciului de radiologie şi a tratat cu aparatul lui Lakhovsky 300 de bolnavi dintre care 24 au fost canceroşi şi a obţinut ameliorări semnificative şi două remisii totale. Cercetări de avangardă în medicina energetică au mai fost făcute şi în alte ţări, cum ar fi Suedia şi Brazilia.
Oscilatorul cu unde multiple
În 1928 Lakhovsky a inventat un nou aparat, oscilatorul cu unde multiple (OOS – Oscillateur à Ondes Multiples, MWO – Multi Waves Oscillator) pornind de la ipoteza că amplitudinea oscilaţiilor celulare trebuie să aibă o anumită valoare pentru ca organismul să fie destul de puternic ca să poată rezista vibraţiilor distructive ale anumitor microbi. Scopul nu a fost acela de a ucide microbii în contact cu celula sănătoasă, ci de a stimula şi întări oscilaţiile celulei.
Oscilatorul a fost construit având la bază o bobină Tesla conectată la două antene speciale între care stătea aşezat pacientul. Antenele erau alcătuite din inele din cupru concentrice semi-deschise (rezonatoare radionice) cu deschiderile consecutive diametral opuse, inelele fiind menţinute în acelaşi plan cu fir de mătase.
Aparatul generează unde de înaltă frecvenţă (circa 150 MHz) într-un spectru foarte larg pe sarcini statice (pe 10 rezonatoare C). Apare fenomenul “corona” produs prin descărcări electrostatice în interiorul şi în jurul antenelor. Tesla le numea “electric brush” iar Lakhovsky “effluvia” (efluvii, emanaţii). Expunerea pacientului era de 15 minute.
Pentru Lakhovsky, orice celulă vie, de orice fel, dintr-un ţesut sau un organ, este un emiţător-receptor în miniatură, având propria sa frecvenţă: “În natură totul este vibraţie, în particular, viaţa la nivelul celulei este ameninţată de un dezechilibru oscilatoriu. Fiecare celulă vie este un minuscul circuit oscilant ce joacă rolul de emiţător-receptor de unde. Vibraţiile tuturor acestor circuite oscilante din organism sunt dependente de undele electromagnetice”.
Principii de funcţionare
Teoria elaborată de Lakhovsky are la bază ideea că oricare boală nu este rezultatul unei dezordini chimice ce se poate restabili printr-un aport extern de drog sau medicament, ci este rezultatul unei diminuări a nivelului de radiaţie şi a oscilaţiei celulare, o anomalie a amplitudinii acesteia datorate unui factor extern. Intervenţia terapeutică constă în inversarea procesului ce determină această diminuare energetică şi amplificarea vibraţiei fundamentale a celulei şi a tuturor armonicelor sale:
Din acest punct de vedere MWO permite celulelor slăbite de boală să oscileze într-un câmp energetic şi de fi supuse unei băi de frecvenţe. Ele îşi regăsesc frecvenţele proprii şi intră în rezonanţă captând segmentul din spectru ce le lipseşte. Celulele bolnave selecţionează automat, într-un process de rezonanţă, frecvenţa “bună” de care au nevoie.
Iar la spital !
Primele încercări clinice ale noului aparat au avut loc în 1931 la spitalul St. Louis din Paris, la serviciul doctorului Achille Louste. Primul pacient, suferind de cancer bucal, a fost vindecat în decursul a patru săptămâni. Astfel de aparate au mai fost testate cu bune rezultate şi la spitalele Val de Grâce şi Necker, tot din Paris.
Tot în 1931 a apărut cartea lui Lakhovsky “Oscilaţia celulară” (“L’Oscillation Cellulaire”, Ed. Gaston Dion, Paris, 319 p.), apoi, în 1934, o alta: “Cabala; istoria unei descoperiri, oscilaţia celulară” (“La cabale; histoire d'une découverte, l'oscillation cellulaire”, Ed. Gaston Doin et Cie, 217 p.).
Anul 1937: în timpul unui sejur în Italia îl îngrijeşte pe Papa Pius al XI-lea (1857-1939).
Anul 1939 i-a adus savantului dovada recunoaşterii meritelor sale ştiinţifice: a primit Premiul Internaţional la Viena care i-a fost înmânat de însuşi Adolf Hitler (în acel an invada Polonia).
Antinazist convins, a plecat în 1941, la New York, (drept în gura lupului, dar şi azi spoiala americană atrage). Întreţinea legătura cu un urolog (?) din Manhatten, Tesla avea încă laboratorul său.
Odată ajuns, a început tratamentele cu MWO la un spital (?) din New York care a organizat timp de şapte săptămâni un test clinic pe pacienţi atinşi de artrită severă şi asupra unor boli incurabile. Suficient ca să atragă mai mult atenţia.
A murit în anul 1942 în urma unui accident auto: conştient încă, i-a rugat în zadar pe ocupanţii maşinii să nu fie dus la spital, ci acolo unde avea aparatele. S-a stins după 24 de ore, odată cu testul clinic şi cu tratamentele experimentate cu MWO în spitalele din New York. Au dispărut rapid toate aparatele, documentaţiile tehnice, rapoartele de cercetare şi remarcabilele rezultate înregistrate.
Epilog oscilant
După 21 de ani, în 1963, ca în orice falsă povestioară americană, un fizician, dr. Bob Beck, a găsit cu totul întâmplător, evident, într-un spital din California (?), un MWO ! Există totuşi o foarte mică probabilitate de a nu fi un fals tipic pe un scenariu cu care suntem deja obişnuiţi.
Fizicianul împreună cu Thomas J. Brown (ofiţer sau ce ?) a publicat o sumedenie de articole în “Borderlands Journal” şi mulţi dintre cititori s-au apucat să-şi construiască propriile oscilatoare. În 1986, editorul revistei culege acesste articole şi publică un impozant manual, “The Lakhowsky Multiple Wave Oscillator Handbook: How To Build your own MWO”, semnat chiar de acel Thomas J. Brown, fără fizicianul descoperitor; manualul a fost reeditat în 1988 revăzut şi argumentat. Deci au apărut date noi, probabil tot dintre cele dispărute la moartea savantului.
Este semnificativ că tot ce s-a petrecut în Europa este consemnat în amănunt, date, numele spitalelor, numele persoanelor implicate. Peste ocean, datele sunt sărace: “… un urolog din Manhatten …”, “ … într-un spital din California …”, etc. – deci dintr-un spital de pe coasta de est, nu se ştie care, un MWO despre care nu se ştie dacă este original, a ajuns într-un spital pe coasta de vest, nu se ştie care – epidemia informaţiilor “clasificate”. Apoi, cu totul întâmplător, apare şi un noian de date !
Şi pentru a demonstra că nu numai noi suntem depresivi, există în Bellbrock, Ohio, un ţărănuş cu meclă de tractorist mulţumit, domnul Bruce M. Forrester Jr, cu pancartă de Zephyr Technology, ce se prezintă pe un site gen danmirahorian, vopsit, colorat, mâzgălit şi cu desene infantile deşănţate ce trădează o uşoară deplasare de la comportamentul sexual normal. Forresterul ăsta prezintă un model de MWO amestecat americăneşte cu raza violetă şi care, după aspect, neîndoielnic nu poate furniza cei 150 MHz cu care lucra savantul Lakhovsky.
Medicina energetică.
Pornind de la lucrările lui Lakhovsky, de la rezultatele cercetărilor lui Rife sau a cine ştie câtor pasionaţi dispăruţi în condiţii suspecte împreună cu documentaţiile lor, au apărut o sumedenie de aparate şi metode de diagnoză şi tratament neconvenţionale, chiar pentru boli deosebit de grave. Nu vom şti însă niciodată dacă aceste aparate sau metode sunt aceleaşi cu cele confiscate de autorităţile americane de-a lungul timpului sau sunt variante mult simplificate, fără eficienţa originalelor şi fără a furniza probleme producătorilor de medicamente de sinteză sau tagmei chirurgilor ori celei a alopaţilor.
Un aparat de mare succes comercial se numeşte chiar “Multiwave Oscillator MWO Lakhovsky and Rife tube” şi antenele arată oarecum la fel cu cele ale savantului francez, o diferenţă remarcabilă fiind numărul rezonatoarelor şi diametrul maxim al acestora (original 30 cm şi dispuse după o anumită regulă matematică). |
