Emile Couerbe, inginer chimist şi farmacist francez, specialist în viticultură şi vinificaţie (oenolog de prestigiu), autor al unor cărţi pe această temă („Procédés rationnels de vinification dans les pays chauds”, L’Accident ferrique et la ferrocyanure de potassium en oenologie” sau „Le collage bleu. Nécessité vitale de son emploi en oenologie” 1949) a iniţiat o serie de experimente inspirate din lucrările unor cunoscuţi contemporani ai săi, avangardişti într-ale radionicii precum Georges Lakhovsky (1869 – 1942) ori Marcel Violet (1886 – 1973).

El a utilizat pentru aceste experienţe circuite oscilante cu diametrul de 30 cm (a considerat λ = 2πD, λ ≈ 2 m). Cele mai bune rezultate le-a obţinut cu circuite înclinate faţă de verticală. Circuitele utilizate erau dintr-o spiră metalică, de obicei din alamă, iar punctele de sprijin erau izolate cu ebonită sau cauciuc.
Remarca făcută de Couerbe, şi este punctul esenţial al procedeului, este că circuitul nu captează undele cosmice, ci stabileşte în jurul unui subiect un câmp magnetic care filtrează undele cosmice absorbind excesul şi regularizând efectele acestora.
Creşterea plantelor continuă şi după îndepărtarea circuitului oscilant iar aceste circuite sunt revitalizante doar pentru anumite plante.
Pierre Bories şi Albert Maurs au făcut la rândul lor experienţe cu circuite uşor modificate şi completate. Două circuite oscilante cu D = 30 cm din tub gol de alamă de 8 şi respectiv 12 mm, mobile pe un ax vertical ce le permite înclinarea dorită. Unul are partea deschisă (eclatorul) de 12 mm, celălalt are deschiderea reglabilă.

Circuitele oscilante Lakhovsky

Principiul vibrator, undele nocive şi circuitele oscilante

Fizicianul Georges Lakhovsky a lansat prin 1925 revoluţionara sa teorie a oscilaţiei celulare.
În esenţă, teoria arată că fiecare element constitutiv al unei celule, fiecare celulă, fiecare organ, fiecare fiinţă vibrează în rezonanţă cu o gamă de unde de origine cosmică sau telurică.
Radiesteziştii adaugă la acestea şi emisiile provenite din mediul psihic şi material.
Această proprietate, care consistă în a sintoniza (a acorda, sincroniza) cu o solicitare vibratorie, permite vieţii să se manifeste de-a lungul existenţelor fizice sau biologice cele mai diverse.
Câmpul vibraţiilor în care ne scăldăm este extrem de variat. Fiecare element material este antrenat şi alimentat într-o familie vibratorie cu care este în rezonanţă multiplă.
Dacă, de exemplu, un organ este îndelung şi frecvent expus unei iradieri preponderente ce nu îi convine, puţin câte puţin va intra în rezonanţă cu această solicitare şi va „trăi” conform unui mod diferit de cel normal. Această situaţie reprezintă o maladie, o anomalie bioenergetică patogenă.
Un exemplu particular este staţionarea de-a lungul mai multor ore zilnic într-o zonă cu radiaţii telurice negative. În acest caz se procedează la anularea emisiei agresive sau doar a efectelor.
Dar undele nocive există peste tot, chiar şi în afara zonei lor de concentrare. Acestea sunt în general „diluate” şi un corp sănătos nu rezonează cu ele. Cel ce este sensibilizat la aceste unde răspunde găsindu-şi energia specifică indispensabilă modului său anormal de viaţă. Aici, circuitul oscilant joacă rolul de scut-captor oferind unei unde determinate o cale de urmat şi de „uzură” în rezonanţă cu ea. Rezultă efectul de protecţie de care beneficiază corpul dezechilibrat şi întoarcerea sa progresivă la viaţa normală, deci la sănătate.

Experienţă: din tulpini de varză s-au tăiat 3 bucăţi de circa 5 cm lungime. S-au pus în pământ, în apă şi într-un circuit oscilant de tip Lakhovsky. Primele 2 au putrezit, cea din circuit a înmugurit după mai puţin de o săptămână. S-au dezvoltat câteva tulpini după 15 zile, au dat frunze şi au ajuns la maturitate (4 cm lăţime, 8 cm înălţime) în mai puţin de 4 săptămâni.

Dacă un arbore este în deficienţă dintr-o cauză oarecare, trebuie eliminată întâi cauza, apoi trebuie oferit plantei suplimentul de energie ce îi lipseşte pentru a redobândi vigoarea sau pentru creştere dacă planta este tânără.
Pentru aceasta se înfăşoară spire din fir din Cu de o grosime adecvată în jurul trunchiului.

Prima spiră se răsuceşte de la dreapta spre stânga, de sus până la mijlocul trunchiului.
A doua spirală se răsuceşte de la baza arborelui, la 2 – 3 cm deasupra solului, până la mijlocul trunchiului.
Cele două spirale trebuie să se termine la 1 – 2 cm una de cealaltă, fără să se atingă.
Spirala superioară atrage razele cosmice din spaţiu. Cea inferioară atrage razele telurice.
În micul spaţiu dintre cele 2 spirale se formează un eclator, cele 2 radiaţii produc prin descărcare un efect de şoc, un bombardament de unde ce disociază aerul ambiant în profitul vegetaţiei care se supraîncarcă şi capătă vigoare.

Pentru plante în ghiveci, se plasează un cerc din Cu deschis cu capetele îndoite în sus şi în jos pentru a obţine acelaşi fenomen.

Circuite şi microoscilante Lakhovsky

În general, la bărbat jumătatea dreaptă a corpului este pozitivă şi cea stângă este negativă. La femeie, polarităţile sunt inversate.
Orice circuit Lakhovsky are una din extremităţi pozitivă şi cealaltă negativă. Prima este extremitatea atinsă prima dată la confecţionarea circuitului, a doua este cea tăiată la lungime.
Este important ca la purtarea unui astfel de circuit, polarităţile sale să concorde cu cele ale purtătorului. La bărbat, partea pozitivă a circuitului va fi pe dreapta, deschiderea pe mediana corpului, în faţă. În acest mod starea de vitalitate creşte.
Pentru a obţine cel mai bun rezultat trebuie ca lungimea să fie cea care convine purtătorului ca să se producă efectul de rezonanţă.

Realizarea practică: se ia un fir flexibil de aproximativ 2 m, izolat şi se aşează pe sol, pe direcţia Nord–Sud. Pe prima extremitate atinsă (+) se va pune un martor al purtătorului (de exemplu un fir de păr), apoi se deplasează pendulul ce va oscila în lungul firului până la un anume punct unde va oscila perpendicular pe fir. Aici se va tăia. Se va termina circuitul făcând câte o buclă la fiecare extremitate şi închizându-le una peste cealaltă.
Modul cel mai practic de a purta circuitul este de a-l pune în bandulieră, având grijă ca extremităţile sau metalul să nu fie în contact cu pielea. Deschiderea se va găsi în aproximativ la nivelul plexului solar. Dacă circuitul este prea lung, se va face o buclă de câteva ture la extremitatea (+), cu partea (+) a cestei bucle spre piele.

O altă metodă de a utiliza acest circuit: se pune un eşantion al remediului recomandat într-un săculeţ din ţesătură din nylon fixatla extremitatea (+). Va acţiona ca un emiţător de radiaţii ale remediului. Se pot folosi culori, numere sau desene ca remedii. Eficacitatea şi durata se determină.

Se pot obţine rezultate pozitive cu circuite de mici dimensiuni, microoscilatoare Lakhovsky.
S-a folosit un fir flexibil izolat în plastic lung de 83,5 mm, în formă de inel deschis.

Pendulul arată existenţa unei feţe pozitive şi a celeilalte negative. Plasat cu faţa pozitivă spre piele, va ridica cifra de vitalitate. Se lipeşte pe piele cu bandă adezivă. Extremităţile se menţin pe poziţie tot cu bandă adezivă, înfăşurată în jurul lor.
O acţiune mai puternică se obţine cu multiplii acestei lungimi (167 mm, 334 mm). Efectele încep să scadă pentru multiplii prea mari. Multiplii impari au acţiune mai slabă.
Dacă pe un emiţător radionic se aşează un microoscilator cu faţa pozitivă în jos, pe martorul unei persoane, creşte cifra vitalităţii. Acţiunea este şi mai intensă dacă microoscilatorul se atinge cu un baton de ferită a unui dispozitiv de „Radionică Solară” (este suficientă o cutie din carton, fără capac; pe fund se aşează o hârtie la dimensiune pe care s-a scris cu majuscule SOARE şi s-a pus în valoare câteva momente între 2 bucăţi de ţesătură din nylon, ceea ce a făcut un martor Soare; un baton de ferită se pune pe foaie, în orice poziţie; mai multe persoane pot fi tratate simultan dacă este destul de mare cutia).

O aplicaţie interesantă: Energizer !

Energizer este un produs original Colysa (25, rue des Marronniers, Paris), firma fondată de Georges Lakhovsky, cea care a produs primele oscilatoare multiundă (copiate prost de americani sub denumirea de MWO – multiwave oscillator).
Este de fapt un circuit oscilant din Cu destinat energizării vinului.

António Pereira Forjaz (profesor de chimie la Universitatea din Lisabona) a demonstrat în 1933 modificarea puternică a calităţii vinurilor sub acţiunea oscilatoarelor prin diminuarea notabilă a gradului de aciditate şi modificarea netă a buchetului şi delicateţei.
Lungimea de undă folosită este λ = 1,256 m.

În broşura ce însoţeşte aparatele Colysa se specifică şi rezultatele nesperate obţinute cu diferite circuite oscilante în cazuri de diabet, reumatism, depresii, tulburări ale circulaţiei sanguine, tumori, nevralgii, astm. De asemenea se face precizarea că datele conţinute în broşură nu înlocuiesc un diagnostic de specialitate şi nu se substituie unui tratament medical clasic ori avizului medicului personal, care, acolo, este la curent cu astfel metode – este o regulă general valabilă, dar este o cu totul altă lume.
De altfel, numeroşi doctori şi profesori universitari şi-au adus aportul dmarcant în cercetarea şi utilizarea oscilatoarelor lui Lakhovsky, astfel sunt amintiţi în cartea sa „L'occilation cellulaire” (pag.316) personalităţi precum: profesorii Sordello Attilj, V. Riverra, Mezzadroli, Crémonese, Cazzamalli, Castaldi, doctorii Angela Agostini, Maria Baldino, E.Vareton, C. Maxia, Sven Johannsen (Suedia), Antonio Pereira Forjaz, C.Andronescu (Bucureşti), Pierre Rigaux, doctor şi profesor Baptista Ramires (Lisbona), doctor Chris A. Kirouac (Québec), doctor Karsis (Grecia), profesorii Esau, Reiter et Gabor (Germania), profesorii Stieboeck şi Jellineck (Austria), doctor Brunori (New York), doctor Araujo (Montévidéo).

Modul de acţiune al circuitelor oscilante Lakhovsky (coliere, brăţări, glezniere, centuri ori alte aplicaţii de acest gen, cercuri deschise) constă în regenerarea regimului oscilatoriu rezonant al elementului, ţesutului, aparatului sau sistemului viu.
Undele electromagnetice naturale, lumina, descărcările atmosferice, radiaţiile termice, razele X, cele ultraviolete sau infraroşii, radiaţiile cosmice, interacţionează între ele. Radiaţiile cosmice nu sunt constante, ele având un maxim în jurul orei 23 şi un minim în jur de 12. Oscilatorul elimină excesul de energie electromagnetică prin eclator şi menţine un câmp vital relativ constant (explicaţii preluate din cărţile lui Lakhovsky „Le secret de la vie” pag.132 şi „La science et le bonheur” pag.214-216).
Circuitul oscilant are un efect considerabil şi asupra masivei poluări electromagnetice, dar şi asupra nodurilor Hartmann şi a altor emisii telurice nocive.

Metalele uzual întrebuinţate sunt: argint, cupru, alpaca, fier, nichel, aur sau zinc.
Colierele comercializate au lungimea sârmei de 42, 45, 48 şi 51 cm, iar brăţările de 19, 20 şi 22 cm. Nu s-a dat nici o explicaţie privind aceste dimensiuni. Singurele date numerice se referă la faptul că circuitele oscilante reprezintă antene alimentate din energia electromagnetică a undei captate, de fapt a unui ecart de unde de lungimi de undă apropiate. În funcţie de dimensiuni, frecvenţa undelor captate este situată în domeniul 108 – 205 MHz (1,46 – 2,78 m), dar lungimea de undă utilizabilă poate fi extinsă între 0,35 şi 2 m.
Efectele binefăcătoare ale circuitelor oscilante deschise de tip Lakhovsky nu sunt imediate şi diferă de la individ la individ, ele sunt cumulative, constante şi stabile.