Energobiologie - Sunet, zgomot, poluarea sonoră (5)

Home

Habitat Ecologie

Sunet, zgomot, poluarea sonoră (5)

Scris de Gabriel Sabin Mateucă

sâmbătă, 27 septembrie 2008

O sursă semnificativă de zgomot, combinată cu factorul de stress, o reprezintă elementele antisociale agresive, violente şi poltrone precum motocicliştii tăricei (mototăriceni) şi vacarmul lor de noapte, şoferii de ambulanţă care pun sirena la 5 dimineaţa ori la 11 noaptea (când nu e trafic iar ambulanţa nu merge cu mai mult de 40 km/h), nuntaşii de noapte, boxele scoase pe ferestre (fără geamuri) sau în decapotabile, vecinul care-şi modifică apartamentul în ore de odihnă, etc.

O imagine obişnuită, oriunde în ţară, în oraşe, în sate sau în zone turisticec chiar în parcuri, ziua, dar şi noaptea: o motocicletă ce, sub privirea indulgentă şi nepăsătoare a unui agent de circulaţie, demarează pe o singură roată, într-un zgomot infernal însoţit de o puternică şi nesănătoasă vibraţie de joasă frecvenţă ce declanşează fanfara de alarme auto, acompaniată de corul trecătorilor pe străzi şi locatarilor la ferestre ce suduie cu obidă şi nesaţ (oare pe care dintre ei ?).

Pentru mulţi motociclismul înseamnă sport, mişcare, agrement, libertate, mobilitate, dinamism, aventură, pasiune, aer liber, un mod de a trăi şi de a înţelege lumea. Dar motocross pe străzile capitalei nu înseamnă sport, nu există plăcerea unui traseu dificil sau al unui circuit de viteză. Nu e vorba nici măcar de antrenament, iar cei ce călăresc motoare de motocross ori bolizi de 200-300 kg prin localităţi sunt lipsiţi de orice urmă de sportivitate.
Antisocialul nu are legătură cu sportivitatea, ci cu agresivitatea şi nu este doar motociclist, el poate avea un ATV sau o maşină modificată, o "maşină tunată" (ce termen pueril !), poate fi şofer pe o maşină cu sirenă, astfel încât să aibă posibilitatea să terorizeze auditiv.
Şi el face gălăgie pentru că: are un coeficient de inteligenţă scăzut (pe care îl substituie ades cu contul bancar), sau are o răutate înnăscută, sau este grandoman, sau este un ratat nemulţumit de poziţia socială, sau societatea îl respinge, sau toată viaţa a încercat să atragă atenţia şi nu a avut cu ce. Ori poate pur şi simplu îşi urăşte semenii. Cert este că pentru obţinerea permiselor de conducere, ar trebui făcute o evaluare psihologică reală şi un control psihiatric atent şi responsabil, ceea ce ar duce la o diminare reală a zgomotului pe drumurile publice.

Pentru a ne forma o imagine despre agresor, să privim principalele categorii de mototăricei:
1. Robocop – nu îşi scoate niciodată casca: pe stradă, la coadă la covrigi, în magazine, o poartă tot timpul, ceea ce denotă laşitate, nu suportă să fie văzut, să fie descoperit, îndărătul căştii se simte în siguranţă; viziera poate să fie ridicată,
2. Şeriful – când merge pe picioare are corpul uşor aplecat în faţă şi braţele depărtate de corp, parcă ar purta pistoale – grandomanie, subdezvoltare mentală, aflat la vârsta copilăriei, la primele semne de pubertate, teribilism infantil, dornic de spectatori îndeosebi de sex opus,
3. King Vlăjganul – h = 2 m, M = 120 kg, aer de superioritate, calm, distant faţă de plebe, crede că este „King of the Road”, de obicei pe Harley, pare că el a inventat motoccleta şi strada; o cască nazistă îi şade bine,
4. Urban racer – pseudosportiv, nu se deplasează pe picioare, nu are comunicare, nu ştie să vorbească sau să scrie dar este activ, participă la forumuri pe net chiar dacă nu are ce spune,
5. Femeia-bărbat – mimează comportamentul masculin, libertină şi imprevizibilă.
Culoarea lor favorită este negru, minim absolut şi obligatoriu este casca neagră şi tricoul negru cu ceva săbii, flăcări, oase şi capete de mort (se întâmplă uneori ca viaţa să parodieze filmul). De preferat însă este costumul complet negru, motocicleta neagră, cerul gurii la fel. Umblă-n stoluri probabil pentru a se ajuta de inteligenţa colectivă.

Conform celor de mai sus, mototăricelul este un tip uşor de controlat dacă se utilizează elemente din lumea lui. Stolurile sunt organizate, încurajate, sponsorizate şi manipulate din exterior.
Ca dovadă, cu o lună şi jumătate înainte de alegeri, în Bucureşti nu s-au mai auzit curse şi vacarm de mototăricei, s-au văzut numeroase ambulanţe deplasându-se fără a folosi sirenele. Şi să nu uităm noaptea de 8 spre 9 august, după ora 23, când au fost organizaţi în mai multe cete, cea mai semnificativă a fost cea din Drumul Taberei, dar şi cei de la Harley de pe Titulescu au ambalat motoarele, au urlat şi au înjurat nestingheriţi timp de mai mult de o oră. Organizarea s-a făcut din umbră şi a avut multe elemente comune cu organizarea mineriadelor.
După alegeri, în mod cert se va reveni la poluarea impusă de mai marii noştri.

Antisocialul, în general, este tolerat, aparatul de stat este nepăsător la agresarea sonoră.
Pentru că factorul zgomotul este un principal generator de stress şi de blocaje energetice, disfuncţii, deci boli. Zgomotul şi sunetul la peste 55 dB duc la diminuarea stării de sănătate a polulaţiei. Şi sunt chiar mai eficiente decât mâncarea plină de otrăvuri, APA nepotabilă, inflaţia controlată, sărăcia, distorsionarea adevărului, mai ales minciuna scrisă sau televizată, etc.
Iar când starea de sănătate a populaţiei scade, merg bine afacerile cu produse farmaceutice şi joaca de-a sănătatea. Scade nivelul de protecţie, masele sunt mai uşor de manipulat şi coordonat. Mai mult, devin nepăsătoare la ceea ce se întâmplă şi jaful naţional poate decurge în linişte.

Prin urmare trebuie să privim aceste acte antisociale ca fiind controlate. Executarea lor aparţine însă unor elemente cu care soarta nu a fost prea darnică şi pe cărora ar trebui să le arătăm compasiune. Sau măcar indiferenţă.
În orice caz trebuie să rezistăm ispitei de a le trage câte o înjurătură fiindcă asemenea manifestare ne încarcă puternic negativ, dar le şi oferă satisfacţia că şi-au atins ţelul, acela de a deranja, de a enerva, de a stresa, de a induce un câmp deloc benefic.
Pe de altă parte, faptul că este urcat pe acel generator de zgomot şi vibraţii înseamnă pentru el o mare pedeapsă cu care l-a încălţat pronia (arme ce utilizează frecvenţe joase şi foarte joase au ca efect transformarea organelor interne într-un fel de ciulama). Pe lângă noi trece câteva secunde, dar el este călare tot timpul pe acel generator de boli grave ce încep să se instaleze şi de care nu-şi dă seama acum. Iar peste câţiva ani buni, când cardiomotorul va înceta să mai bată, nimeni nu va face legătura cu distracţia lui de azi.
În concluzie, faţă de aceşti circari motociclistici trebuie să avem un astfel comportament ca şi cum am trăi într-o ţară civilizată, chiar dacă ei nu o fac, şi să urmăm exemplul dat de către reprezentantul aparatului de stat.

În ceea ce îl priveşte pe acesta, agentul sau organul, braţul înarmat al legii, protector al cetăţeanului, siguranţă şi încredere, vajnicul apărător al legii şi ordinii, salariatul contribuabilului şi marele absent. Acest personaj de obicei nu există, poate doar în anumite cartiere, dar acolo nu prea se face gălăgie. Iar dacă este prezent fizic, tot absent rămâne, pentru că se face că nu îl vede pe mototăricel. Şi de ce l-ar vedea ? Doar pentru că nu are număr de înmatriculare, sau dacă îl are, este îndoit ca să nu poată fi citit, sau că a depăşit de 3 ori viteza limită legală, sau că merge pe o roată, sau că merge pe linia de tramvai, sau că face slalom pe bulevarde şi conduce agresiv sau că este autorul celor mai grave accidente ? Nimic din toate astea nu par a fi infracţiuni. Nici măcar contravenţii. Astea nu sunt motive serioase şi nu reprezintă eludări atât de grave ale legii precum abaterile săvârşite de bătrânele ce vând pătrunjelul crescut în curte pentru că pensia nu le este suficientă pentru un trai decent !