Skip to content

Energobiologie

Home arrow Habitat Ecologie arrow Sunet, zgomot, poluarea sonoră (4)
Sunet, zgomot, poluarea sonoră (4) PDF Imprimare E-mail
Scris de Gabriel Sabin Mateucă   
vineri, 26 septembrie 2008
Click ca sa vezi imaginea reala
Un alt studiu francez, dar şi concluziile unor cercetători germani, vin să completeze tabloul Institutului din Rennes privind efectele zgomotului asupra organismului uman:
1. Prima categorie: frustrare, deviere compotamentală, probleme psihologice legate de stress, dificultăţi în comunicare, dereglarea somnului şi a relaxării, probleme legate de procesul de învăţare, disfuncţii sexuale, efecte marcante în perioada de gestaţie atât asupra mamei cât şi a fătului.
2. Impactul grav asupra generaţiilor viitoare, sub toate aspectele.
3. Probleme scocial-culturale, economice şi estetice (izolare socială, cartiere rău famate, deteriorarea clădirilor).
4. Perturbarea ireversibilă a mediului cu influenţe majore şi de foarte lungă durată asupra tuturor formelor de viaţă. Normele Generale de Protecţie a Muncii din 2002 tratează minimal efectul zgomotului şi al vibraţiilor. Sunt menţionate câteva boli având aceste cauze: hipertensiunea arterială, afecţiuni respiratorii cronice nespecifice, nevroze şi alte afecţiuni neuropsihice, hipoacuzie şi surditate, afecţiuni osteo-musculo-articulare (artroze cronice, periartrite), mono şi polineuropatie, boli ale sistemului circulator (ex.: sindromul Raynaud).
Dar pentru o populaţie îmbătrânită, cu forţa de muncă deplasată în afara graniţelor ţării, aceste norme sunt practic inutile. Legislaţia însă nu protejează populaţia de efectele nocive decât în cadrul organizat al muncii. Şi revine întrebarea: „cine ar avea nevoie de o populaţie sănătoasă ?”

Legislaţie
Spre deosebire de ţările civilizate unde există câte o lege a poluării sonore şi sunt prevăzute sancţiuni dure pentru eludarea ei, pe plaiurile noastre nu i se dă prea mare atenţie.
Toată legislaţia se rezumă la HG 674/2007 (care „modifică şi completează” HG 321/2005 ! ).
Este doar un praf în ochi pentru cei de la Bruxelles sau de pe la Strasbourg. Iar când aceştia îşi vor impune punctul de vedere (de câteva zeci de ori, vezi taxa de primă înmatriculare), atunci, poate, se vor aduna jurişti de seamă (să luăm câteva nume la întâmplare, fără nici o legătură cu vreo persoană reală: Loghin, Păunescu, Zăvoranu, Mălaimare, Prunariu, Călinescu), vor studia şi vor elabora o clonă după alte legi ce va trece la dezbateri şi respingeri, modificări şi adăugiri. Şi în cele din urmă va fi publicată în Monitor. După câţiva ani va fi elaborată şi metodologia de aplicare.
Click ca sa vezi imaginea reala
Dar nu va fi aplicată niciodată.
Pentru patronii firmei „Siguranţă şi încredere” s.r.l. „perturbarea ordinii şi liniştii publice” este doar o banală expresie ce aparţine trecutului miliţienesc de stat şi nu reprezintă o problemă prioritară, de fapt nu este chiar nici o problemă.
Click ca sa vezi imaginea reala

Modul de abordare a efectelor deosebit de grave ale zgomotului pare cel puţin hilar, dar dacă analizăm ce reprezintă o populaţie bolnavă pentru prima farmacistă a ţării şi pentru un mic grup de interese, ajungem la concluzia că este de fapt o politică economică şi de stat în stat.

Incapacitatea de a înţelege problematica zgomotului, incompetenţa de a elabora şi de a finaliza un proiect de mare importanţă socială, interesele materiale meschine şi lipsa de respect cu care sunt tratate sau mai degrabă ignorate problemele populaţiei, ale contribuabililor, se regăsesc în ceea ce se numeşte: „Planul de acţiune pentru reducerea nivelului de zgomot ambiental al municipiului Bucureşti”, depusă la Agenţia Regională de Protecţia Mediului Bucureşti, în scopul evaluării în Comisia de Evaluare a Planurilor de Acţiune privind Managementul Zgomotului Ambiental.
De departe sună a comunism cu faţă mioritic umană, dar de aproape chiar aşa şi este, doar că apare un neologism din engleză care vrea să spună că acum Zgomotul Ambiental are şi un director, o conducere.
În primul rând, în acest aşa-zis plan de acţiune Sorin Năstase defineşte zgomotul ca pe „un sunet nedorit pe care mulţi dintre noi nu îl mai percepem din cauza obişnuinţei”. Măsurile propuse sunt: „un mai bun management al transportului public, o mai bună planificare urbană şi un design mai bun al clădirilor”.
Click ca sa vezi imaginea reala

Se mai spune: „zgomotul supărător este măsurat de mai multe instituţii (Primăria Municipiului Bucureşti, primăriile de sector, Garda de Mediu, Autoritatea de Sănătate Publică, etc)”. Aici trebuie să precizăm că singurul decibelmetru (sonometru) se află la cei de la Protecţia Mediului, celelalte instituţii nu sunt dotate cu aparatura necesară, deci pot măsura zgomotul doar cu ocaua sau cu păhărelu’ (noi avem sonometru şi putem face astfel de măsurători fără păhărel, în pofida faptului că nu suntem instituţie bugetară).
Inepţiile „Planului de acţiune” se întind pe 133 de pagini cu foarte multe poze neconcludente şi nu merită alte comentarii.

Măsuri reale posibile
Pentru a combate zgomotul sau măcar pentru a diminua efectele sale nocive, ar trebui adoptate o seamă de măsuri, precum:
1. În primul rând este absolut necesară elaborarea şi promulgarea unei legi în acest sens, cu metodologie de aplicare şi „prelucrarea” acesteia cadrelor desemnate să o pună în practică.
2. Trezirea din letargie a acelui segment din aparatul de stat, plătit de contribuabili şi aflat în slujba altora, şi trimiterea pe teren, pe „sector” pentru punerea în aplicare a legislaţiei.
3. Registrul Auto Român (firmă particulară de interes social) să respecte îndatoririle ce le are faţă de lege şi faţă de cetăţean şi să nu dea undă verde vehiculelor ce depăşesc limita maxim admisă de zgomot. Activitatea inspectorilor R.A.R. nu este controlată.
4. Crearea de trasee diferenţiate pe categorii de vehicule care să evite zonele compacte de locuinţe.
4. Înfiinţarea de rute principale de racord şi benzi de circulaţie pentru ambulanţe (şi alţi vajnici purtători de goarne şi trâmbiţe) pentru a evita blocarea (şi implicit utilizarea inutilă a sirenei timp de mai multe minute). Limitarea folosirii sirenei la cazurile strict necesare.
5. Interzicerea de curse auto modificate, ATV, dar mai ales moto pe străzi.
6. Interzicerea claxonatului în aglomerările urbane.
7. Liniştea publică trebuie să revină în actualitate (nunţi ţigăneşti, chefuri nocturne în blocuri, discoteci în aer liber în zone de locuinţe sau turistice).
8. Plantarea zidurilor vegetale.

Dar toate astea sunt pentru oraşele mari doar visuri şi speranţe deşarte, iar pentru capitala gălăgiei chiar utopie.
Măsurile pe care le putem lua noi înşine sunt insonorizarea locuinţei (plantarea de plante agăţătoare şi arbori, utilizarea de materiale fonoabsrbante – polistiren expandat în exterior; draperii în interior, al treilea geam la fereastra termopan) şi înarmarea cu mult calm şi înţelegere.
Calmul este unealta cea mai eficientă împotriva elementelor antisociale care se distrează perturbându-ne liniştea sub atenta oblăduirea bugetarilor.
Manifestările antisociale (în ultimii 4 ani au luat amploare defilările de mototăriceni) se petrec cu precădere în perioadele pe care le prevede subţirica noastră legislaţie cu nivelul maxim admis al zgomotului, şi anume de 50 dB, între orele 6-22 şi 40 dB între orele 22-6.
 
< Precedent   Următor >
[ Înapoi ]