| Energia liberă - experiment |
|
|
|
| Scris de Gabriel Sabin Mateucă | |
| miercuri, 20 august 2008 | |
 O remarcabilă teorie a fost emisă de către Alexandru Măruţă privind arderea acestor combustibili ce au înmagazinat anumite forme de energie şi pericolul ce îl reprezintă consumul lor pentru clima planetei. A fost primul cercetător care, în urmă cu câteva zeci de ani, a atenţionat că urmarea firească este o inundare masivă a planetei. Numeroase variante alternative au fost concepute şi testate cu bune rezultate, dar marii magnaţi (din extracţia de ţiţei, distilatori, producători de farmaceutice, pseudohrană şi cole, derivate ale aceleeaşi ramuri) se cramponează de resursele şi tehnologiile dovedit nocive. Cauza este spaima diminuării puterii şi a profitului incomensurabil fiindcă în zona în care banul este stăpân, dorinţa de putere şi de acumulare devine o afecţiune psihică gravă şi incurabilă, iar individul afectat ajunge în conflict permanent cu categoria om-oameni-omenie. Zidul ridicat împotriva schimbării de orice fel este extraordinar de solid şi există metode de apărare a lui foarte bine puse la punct şi care şi-au demonstrat eficienţa în timp. Mulţi inventatori, la scurt după ce au prezentat un prototip ori doar o teorie, au avut un accident, au dispărut efectiv sau, aceia mai înţelegători, au renunţat la idee argumentând că este ineficientă sau greşită. Metodele sunt canalizate pe câteva direcţii importante, cum ar fi: - protecţia împotriva scurgerilor de informaţii utile, valoroase, - prezentarea denaturată a teoriei, eventual denigrarea celui ce a conceput-o, - expunerea de prototipuri, mecanisme, maşinării fără date tehbice reale, altele chiar însoţite de date false, - expunerea de maşinării şi instalaţii false, - falsificarea experimentelor reuşite şi promovarea celor nereuşite ca având rezultate pozitive. - cumpărarea oricărei noi tehnologii sau maşinării economice şi nepoluante şi arhivarea în condiţii de maximă securitate, sau chiar distrugerea acestora. Multe aparate prezentate în presă sau pe net sunt aberaţii tehnice menite să descurajeze pe experimentator. Chiar şi conceptele sunt prezentate denaturat. Astfel s-a creat deliberat confuzie între ceea ce înseamnă energie liberă şi energie gratuită, profitând de faptul că din limba engleză ambele concepte au aceeaşi traducere. Energia gratuită, de fapt energia ieftină fiindcă impune totuşi un echipament pentru conversia acesteia într-o formă de energie utilizabilă (electrică, termică, mecanică), este energia pe care ne-o oferă natura sub forma energiilor: solară, eoliană, gravitaţională, telurică, geotermică, mareomotrice, hidrologică, regenerabilă, etc. Presa chiar oferă articole de „perpetuum mobile” care de fapt sunt maşinării alimentate cu una din aceste forme de energii ieftine şi mai ales nepoluante ! Dar alimentate. Conceptul de energie liberă este strâns legat de genialul om de ştiinţă Nikola Tesla şi de experimentele acestuia legate de captarea energiei libere şi de transmiterea energiei la distanţă. Tesla spunea că suntem înconjuraţi de foarte multă energie, însă eforturile noastre de a o capta sunt atât de ineficiente încât par acelea ale unui om aşezat pe fundul oceanului cu o linguriţă în mână aşteptând ca aceasta să se umple cu apă. Energia liberă la care se referă experienţele lui Tesla nu este aceeaşi cu energia liberă Gibbs (potenţialul Gibbs). Iată în continuare reluarea unei experienţe de încercare de captare a energiei libere inspirată de un articol apărut în presa străină (franceză, dar nu merită mai multe amănunte). Schema dată se spune că ar fi chiar cea utilizată de Tesla. Cert este că circuitul conţine o bobină capacitivă care apare în multe din montajele electrice ale savantului. Se numeşte astfel pentru că este bobinată cu două spire deodată ceea, deci componenta capacitivă este semnificativă.   Bobina se leagă cu un fir la împământare (am folosit nulul reţelei de alimentare cu energie electrică) şi la voltmetru, celălalt la voltmetru şi la antena plană verticală realizată din circa 10 mp de folie de aluminiu. Tensiunea măsurată a fost de 97,3 V, valoare apropiată de cea a francezului, şi capabilă să confere de optimism oricărui cautător de energie liberă. Dar închizând osciloscopul această tensiune a scăzut la 1,4 v, ceea ce însemna că un evident cuplaj galvanic a dus la concluzii pripite. |
| < Precedent |
|---|
Copyright © 2024 Energobiologie.
