Energobiologie - Energia liberă. Jucăria lui Lester Hendershot.

Home

Energii

Energia liberă. Jucăria lui Lester Hendershot.

Scris de Gabriel Sabin Mateucă
joi, 23 iulie 2009
Totul a început când un băieţel în vârstă de patru ani i-s spus tatălui: „Uite, tată, nu merge !” şi i-a pus pe genunchi o jucărie, un avion. „Nu fii îngrijorat, vom face altul care va merge !” şi Lester Hendershot, tânărul tată de 29 de ani, şi-a respectat într-adevăr promisiunea. A construit o jucărie minunată care mergea singură, un avion care zbura fără baterii şi fără combustibil. Şi care nu folosea nici un impuls balistic, nici o forţă de propulsie, eoliană ori gravitaţională. O realizare cu adevărat extraordinară care a fost înghiţită de tăcere şi uitare. Un motor stupefiant ce nu folosea nici o formă de energie cunoscută. Este misterul cel mai tulburător din domeniul inventicii, domeniu prea des presărat cu dispariţii sau decese inexplicabile. Primul motor Hendershot a terminat „motorul” avionului în câteva săptămâni. A folosit piesele dintr-un aparat de radio vechi, primit de la unchiul său. Ideea prinsese viaţă, avionul zbura. Din punctul lui de vedere însă, avionul avea un defect serios: funcţiona când era orientat pe direcţia Nord – Sud şi nu funcţiona pe direcţia Est – Vest. Această problemă avea să o rezolve abia după doi ani de experimente. Săptămâni de-a rândul jucăria a stat pe masă în sufragerie, dar a început să se vorbească despre ea fiindcă era absolut neobişnuită. Într-una din zile, mânat de curiozitate, a venit să vadă minunea D. Barr Peat de la aerodromul poştal din Bettisfield, lângă McKeesport. A fost de-a dreptul entziast şi câteva zile mai târziu s-au deplasat la Selfridge unde au obţinut aprobarea şi cele necesare pentru a construi un model real. Mecanicii şi piloţii care au participat la construirea acestui aparat de zbor au fost de părere că era vorba despre cea mai mare invenţie a epocii. Motorul lui Hendershot a fost multă vreme subiectul primei pagini în presă, interviuri peste interviuri, dar toate s-au oprit brusc. Nu a mai apărut nicăieri nici un articol, nici un reportaj. Faimosul aviator Charles A. Lindberg a confirmat rezultatele lui Hendershot şi l-a susţinut permanent apreciind posibilităţile invenţiei. Şi Lindberg nu a fost singurul, un alt renumit „zburător”, maiorul Thomas Lanphier spunea: „Am convingerea că această invenţie este cât se poate de reală. De la bun început am realizat că nu este nici o mistificare, nu există nici o baterie ascunsă şi nimic asemănător”. În anul 1928 pe 25 februarie Free Press din Detroit publica într-un articol că industriaşul Solomon Guggenheim şi câteva mari grupuri financiare au organizat o întâlnire cu cei trei: Lindberg, Lanphier şi Hendershot. Acesta a fost momentul declanşării clasicului scenariu american ce a fost aplicat tuturor marilor inventatori ce nu au dat curs dispoziţiilor de „tăcere”. Hendershot a fost calomniat în presă, comunitatea ştiinţifică a luat atitudine şi l-a demascat pe „impostor” demonstrând public că invenţia lui (care funcţiona) nu poate exista. Acţiunea a fost perfect organizată şi dirijată din umbră, astfel încât opinia publică să şteargă informaţiile reale şi să le înlocuiască cu imaginea unui şarlatan, a unui escroc, un meschin tipic american. A urmat apoi tăcerea totală şi dosirea rezultatelor. Finalizarea scenariului Lester Hendershot a urmat un curs de mecanică la Universitatea din Cornell, nu avea prea multe studii. A fost pompier, şofer la oficiul poştal, inginer la căile ferate, controlor în construcţii (ciment), a lucrat în domeniul electric, ba chiar şi în morărit. În război a fost gornist înre-o companie de tunari. Pe la vârsta de 20 de ani i-a venit ideea, în vis, a unei maşinării ce funcţiona cu curenţi telurici, dar doar în noiembrie 1927 a putut lucra pentru ca visul să se realizeze. Pe vremea când a construit primul său motor, avea doar 29 de ani şi locuia într-o căsuţă în Elizabeth, Pennsylvania. Lucra în atelier de dimineaţă devreme până seara târziu. A construit cinci prototipuri de generatoare, dar pentru că nu avea diplomă şi nici experienţă tehnică, „specialiştii” l-au criticat violent. Pe 3 septembrie 1928, Hendershot a fost victima unui grav şoc electric la o demonstraţie tehnică ce a avut loc în biroul avocatului său. Se spune că motorul său era foarte eficient şi foarte sigur şi faptul că din al au ţâşnit 2000 V care l-au paralizat pe inventator poate fi explicat numai printr-un sabotaj. A stat mai multe săptămâni într-un spital din Washington, într-o stare critică, cu braţele, picioarele şi coardele vocale paralizate. Gaston Burridgs, corespondent de presă, a declarat că deţinea scrisoarea unui jurnalist ce dovedea că Hendershot a fost supus unui control medical psihiatric şi au încercat diagnosticarea lui ca alienat mintal, dar fără rezultat. După convalescenţă, nimeni nu a mai auzit nimic de el timp de 30 de ani.