Cloud Buster (tun multiplu de absorbţie)
Wilhelm Reich a descoperit că ţevile metalice îndreptate spre APA unui lac influenţează forma valurilor mici. El era de părere că energia orgonică ar putea aduce modificări climatice. Pentru a se convinge, a fabricat un dispozitiv din ţevi lungi pe care l-a testat în deşertul Arizona. Cu el instalat lângă o sursă de apă, cu ţevile îndreptate spre cer ca să atragă DOR, Reich a reuşit să formeze suficienţi nori pentru a produce o ploaie.
În urma experimentului Oranur, purificarea laboratorului s-a făcut cu 12 ţevi din cupru cu diametre de 3,8-5 cm şi lungi de 3 m şi legate de un furtun scufundat într-o fântână.
În 1947 Wilhelm Reich a semnat cu CIA un contract pe termen de 5 ani. În baza acestui contract savantul a furnizat un aparat de control atmosferic capabil să aspire DOR şi prin urmare să reducă violenţa unei furtuni. Reprezentanţii guvernului au testat cu succes aparatul în condiţii reale, ceea ce a dus la următoarea fază a proiectului (Proiectul Phoenix). Aceasta a constat în lansarea unui număr mare de radiosonde de tip BM7 (200-500 zilnic) ridicate de baloane meteorologice şi care emiteau pe o rază de 60 km pe o frecvenţă purtătoare de 403 MHz (± 2 MHz) sau, mai târziu, 1680 MHz (± 6 MHz) şi un semnal dreptunghiular de 7 MHz pe această purtătoare.
Sondele au fost prevăzute cu traductoare de temperatură (termistoare sensibile din Au, Ag, Pt şi Ir) şi umiditate (plăci din plastic cu marginile din Ag, cu depuneri de produse chimice neobişnuite şi străbătute de conductori electrici). Termistorul acţiona ca o antenă DOR defazată, iar humistorul ca antenă pentru OR. Al treilea tip de traductoare au fost cele de presiune care şi înregistrau variaţiile mărimii pe un cilindru.
Radiosondele aveau ca scop să disipe DOR şi să producă OR. Cel puţin asta a reieşit din declaraţiile oficiale. Dar amploarea contractului, materialele folosite, costul, frecvenţele extraordinar de mari (pentru tehnologia cunoscută a acelor ani), existenţa a nenumărate emiţătoare (radiosonde) şi inexistenţa vreunui receptor, neantul, zeroul absolut al datelor publicate, preluarea datelor în proiecte ulterioare cu caracter militar, implicarea CIA (organizaţie guvernamentală cu acţiuni, manifestări şi mentalitate specifice de facţiune paramilitară), dar şi modul în care a fost tratat Wilhelm Reich şi condiţiile în care a răposat, toate acestea dau naştere la multe semne de întrebare. Radiosondele au fost fabricate la Brookhaven National Labs (BNL) născut în 1947 (!) la Camp Upton, o fostă bază militară americană (în 1990 BNL a scăpat „accidental” tritiu în pânza de apă freatică, fără a fi interesaţi de consecinţe şi fără a face nimic cunoscut public).
Cert este că datele oferite de sonde coroborate cu cele furnizate de experimentele cu dispozitivul cu ţevi au condus la concluzia că acesta este capabil să producă o condensare în nori şi deci ploaie. În consecinţă l-a botezat Wolkenbrecher (Cloudbuster). Experienţele cu energia orgonică au continuat şi după ce a reuşit să o concentreze şi să o acumuleze (ORAC) a fost ferm convins că o poate şi trimite, de aici conceptul tunului cu orgon.
Reich a obţinut cu acesta rezultate concrete remarcabile. Printre datele rămase: a primit o recompensă în bani (1.000 $) de la Osmon Merrill, fermier, şi H.B.Phillips, bancher, pentru că a salvat o cultură de afine în 1953.
În acea vreme, Reich a reuşit un adevărat miracol. Un ziar local scria despre o secetă record pe care meteorologii o prevedeau a fi de lungă durată, toată recolta distrusă, disperare, nimeni nu mai spera în vreo minune. Savantul şi-a pus la lucru dispozitivul iar a doua zi jurnalul titra: „Miracolul s-a produs ! Ploi inexplicabile în toată regiunea”.
Tunul cu energie orgonică are un dublu efect: atrage norii şi disipă norii ! Poate părea paradoxal, acelaşi dispozitiv cu două efecte aparent contrare, dar nu este pentru că fenomenele au la bază aceeaşi cauză, şi anume acumularea de DOR în cantităţi foarte mari, ceea ce poate produce şi lipsa totală a norilor şi secetă extremă, dar şi nori grei, negri, puternic încărcaţi, statici şi furtună devastatoare.
Un alt aspect interesant al concluziilor lui Reich, şi despre care nu mai există (la vedere) nici un document, îl reprezintă „Energiile Alpha” sau EA. Savantul avea convingerea că forme de viaţă din afara spaţiului nostru terestru vin în mod regulat să viziteze Terra, aceşti EA, în vehicule propulsate de motoare cu energie orgonică ce degajă o mare cantitate de DOR.
Pe 28 ianuarie 1954 la ora 10:15, la Rangeley (Maine), Reich a observat timp de 15 minute două lumini strălucitoare ce se deplasau în dreptul muntelui (caz Blue Book nerezolvat – Proiectul Blue Book era în fapt o comisie de dezinformare, cauză pentru care se numea proiect şi a dezinformat între 1952 şi 1969, iar cazurile sale au fost fie nerezolvate, fie „rezolvate” în băşcălie; au avut însă un rezultat admirabil: au reuşit să împartă lumea în cei ce mai cred în ceva, câţiva, şi cei ce neagă vehement totul, ceilalţi, cei mulţi).
Evident, ca orice cercetător, a profitat de eveniment ca să testeze Cloudbuster-ul pe acest fenomen. Se pare că cele două apariţii luminoase s-au îndepărtat rapid, ceea ce, probabil, înseamnă că ceva le-a perturbat funcţionarea maşinăriilor sau poate doar intimitatea. Deşi Reich a fost foarte mulţumit de izbândă, nu există date suficiente pentru a trage vreo concluzie, deci să lăsăm treaba asta pe seama farfuriologilor zburători sau lui Oreste.
Cloudbuster – succesori şi versiuni moderne
Există multe versiuni de Cloudbuster bazate pe acelaşi principiu. Unele poartă denumiri adaptate la scopul pentru care au fost construite, de exemplu Chembuster sau Chemtrails pentru eliminarea efectelor acţiunilor de otrăvire ale atmosferei, solului şi biosferei. Astfel de acţiuni se întreprind şi la noi: anul acesta, în sudul ţării a fost compromisă aproape întreaga recolta de legume în aer liber (au scăpat cele din solarii, dar asta poate duce la dispariţia din comerţ a foliei din plastic sau creşterea considerabilă a preţului).
Unul dintre cei mai activi experimentatori în domeniu, Trevor James Constable, fost ofiţer radio în Marina Comercială americană (31 de ani pe mare), cercetător, istoric şi scriitor (non-ficţiune), a dezvoltat un sistem ingineresc de control al climei în baza descoperirilor lui Wilhelm Reich. Sistemul nu recurge la componente chimice şi nici la energie electrică ori altă energie convenţională.
Constable a folosit multe tipuri de dispozitive, de la tunutile orgonice groase, tip bazooka, conectate la acumulatoare orgonice Reich (ORAC) – 1984, Hatfield Flat, California, până la cele aeropurtate – 1986-1990.
Etheric Rain Engineering Pte. Ltd., corporaţie din Singapore, pune în practică tehnicile aeropurtate pentru modificarea favorabilă a climei.
Generalul Curtis LeMay (USAF) a fost entuziastul asociat al lui Constable în Operaţiunea Clincher întreprinsă în 1990 pentru combaterea smogului din sudul Californiei. Operaţiunea a constat în instalarea unor dispozitive rotative, Mark 5 Spider, realizate prin asamblarea a 5 tunuri orgonice groase. Dispozitivele Spider au fost construite în Singapore.
Un astfel de dispozitiv, mai redus ca dimensiuni, poate fi utilizat cu succes şi în spaţii reduse: locuinţe, birouri, ateliere. |
