| Conceptul de energie orgonică |
|
|
|
| Scris de Gabriel Sabin Mateucă | |
| joi, 12 martie 2009 | |
  Denumirea acestei energii concentrează noţiuni precum viu, organ, organic, organism, energie vitală - capacitate creatoare fundamentală cunoscută de oameni cu mult timp în urmă din natură, radiază din tot ceea ce este viu sau neviu. Wilhelm Reich, sub evidenta influenţă a profesorului său, Sigmund Freud, dar şi a cercetărilor sale în domeniu şi a dezvoltării propriei sale teorii, a asociat această energie cu cel de-al doilea instinct, cel al perpetuării speciei şi cu concepţia energiei sexuale ca cea mai creatoare, dominantă şi puternică dintre energiile universale. Reich a considerat orgonul ca fiind energia ce animă întregul cosmos şi că acţionează asupra viului ca energie biologică specifică. În lumea viului, proprietăţile energiei orgonice cosmice provin de la viaţa însăşi. Studiile au dus la evidenţierea anumitor aspecte concludente ale acestei energii orgonice: - este peste tot prezentă, în forma sa originală: în materia vie sau nevie, în nori, în atmosferă, în spaţiul interstelar, - umple complet întreg spaţiul (similar apei), - nu are masă, deci nici greutate sau inerţie, - se află permanent în mişcare, în valuri, fluxuri energetice, formând vortexuri, - penetrează orice formă a materiei, cu viteze diferite în funcţie de natura materiei respective şi de proprietăţile fizice şi chimice ale acesteia, - este acumulată de organismele vii în mod natural prin hrană, apă, respiraţie şi prin piele, - toate materialele acţionează asupra orgonului prin: atracţie, respingere, absrbţie sau reflexie - energia orgonică este cel mai mult atrasă de viu, de apă şi de ea însăşi; există o afinitate pentru apă mai ales dacă aceasta este în mişcare, - este în mod spontan pulsatilă, - este excitabilă, - se poate comprima, expanda şi determină o tensiune mecanică într-un mediu sau într-o substanţă, tensiune variabilă în timp, în general variaţia fiind ciclică, - încărcarea unui mediu sau a unei substanţă este variabilă în timp, în general ciclică, - se poate vedea, fotografia, simţi şi măsura (cu un contor Geiger modificat), - se face simţită ca vibraţie deasupra corpului fizic, în imediata sa vecinătate, - stă la baza tuturor proceselor vitale majore, - pulsaţia, curgerea şi încărcarea cu orgon biologic determină mişcarea, acţiunea şi comportamentul la nivelul protoplasmei şi ţesuturilor şi fenomenele bioelectrice; determină mişcarea, acţiunile şi comportamentul la nivel de individ sau grup de indivizi, - se poate deplasa în curenţi, în şuvoaie energetice - la ecuator, direcţia principală de curgere este de la est spre vest, la tropice direcţia este de la vest spre est, mişcându-se odată cu planeta, dar mai repede, şi compensând curentul ecuatorial; există şi curenţi longitudinali; astfel în emisfera nordică direcţia este de la nord spre sud iarna şi invers vara, adică iarna se deplasează spre ecuator şi vara spre poli, - fluxurile de energie orgonică din atmosferă influenţează presiunea, temperatura şi umiditatea aerului, determină modificări ale curenţilor atmosferici şi concentrează potenţialul furtunilor, - influenţează viul, clima, planetele, totul răspunde la pulsaţiile energiei orgonice, - energia orgonică determină corpul fizic (superiorul determniă inferiorul) şi este prezent până în corpul eteric; nu există în astral sau în mental, - energia orgonică cosmică influenţează fenomenele gravitaţionale şi solare, - interacţionează cu alte forme de energie, amplificând câmpurile magnetic sau electrostatic, - este puternic perturbată de materiale radioactive sau de câmpuri electromagnetice puternice, - fără să fie magnetică, poate magnetiza conductori feromagnetici; fără să fie electrostatică, poate transmite o încărcătură electrostatică unor materiale izolatoare, - materia organică absoarbe puternic şi conservă orgonul, metalele îl atrag şi îl reflectă (aceste observaţii au stat la baza concepţiei acumulatorului orgonic, iar apoi orgonitului), - este mediul de transmisie pentru emoţii şi percepţie, prin care suntem conectaţi la cosmos şi cunoaştere şi puşi în legătură cu tot ce este viu, sub orice formă,  - este entropică negativ. Este important de remarcat efectele evidenţiate în urma unei puternice încărcări cu energie orgonică, aceste efecte fiind constatate atât fizic, cât şi biologic. Efectele fizice sunt: - temperatura uşor mărită a aerului încărcat comparativ cu mediul înconjurător sau a incintei ori substanţei încărcate în raport cu mediul, - un potenţial electrostatic mai mare, cu o rată de descărcare electroscopică mai mică în comparaţie cu mediul încărcat, - umiditate mai mare şi rata de evaporare a apei mai mică, - capacitate bună de absorbţie electromagnetică. Efectele biologice: - senzaţii de furnicăturişi încălzire la nivelul pielii, - creşterea temperaturii interne (manifestare: îmbujorarea), - echilibrarea tensiunii arteriale şi normalizarea pulsului, - peristaltism (tranzit alimentar) se măreşte, - respiraţia devine profundă, - sunt accelerate fenomenele de germinare, îmbobocire, înflorire, coacere, - sunt de asemenea accelerate fenomenele de creştere a ţesuturilor, vindecare a rănilor, refacere după boală, - câmpul vital se măreşte, odată cu el şi imunitatea, ţesuturile se păstrează într-o formă mai bune, pentru un timp mai îndelungat, - creşte nivelul energetic, activitatea este mai intensă, individul este mai vioi, - se distinge o expansiune a sistemului ca întreg, în totalitate. Creaţia, existenţa în univers, viaţa, condiţia umană sunt organizate şi guvernate de principii duale fundamentale. Dualismul se manifestă, evident, şi în cazul energiei orgonice, generic abreviată OR, orgonul pozitiv, constructiv, benefic. Dar există şi componenta negativă, orgonul destructiv, DOR (Deadly Orgon Radiation). Wilhelm Reich a realizat faptul că energia orgonaică permite transferuri de energie făcând ca entropia să scadă, ceea ce face din orgon o energie constructivă în concepţia sa. Altfel, spune teoria sa, nu se poate corobora cel de-al doilea principiu al termodinamicii.
|
| < Precedent | Următor > |
|---|
Copyright © 2024 Energobiologie.
