|
Datorită oceanelor sale, Terra este supranumită „Planeta albastră”, acoperită în proporţie de 70,78% de apă, adică 361,07 milioane de km2 din totalul de 510,10 milioane de km2. APA este cel mai răspândit element şi formează hidrosfera şi aceasta se găseşte sub toate formele de agregare: gazoasă, lichidă, solidă.
Rezervoarele hidrosferei sunt (4): oceanele, apele continentale, atmosfera şi biosfera.
Cantitatea de apă inventariată este de aproximativ 1.400 de milioane de km3, ceea ce ar încăpea într-un cub cu latura de peste 1.100 km ori într-o sferă cu diametrul mai mare de 1.370 km.
APA sărată din mări şi oceane are ponderea cea mai mare, ea reprezentând 97,3%, adică 1363 milioane de km3, iar cea dulce, restul de numai 2,7%, respectiv 37,8 milioane de km3 . Repartiţia apei dulci este următoarea:
- calote glaciale - 29 milioane de km3 (77,2% din APA dulce şi 2,01 % din cantitatea totală)
- ape subterane – 6,7 milioane de km3 (17,6%, respectiv 0,475 %)
- umiditate în sol – 1,82 milioane de km3 (4,8%, respectiv 0,13%)
- lacuri - 132 000 km3 (0,35%, respectiv 0,0095%)
- vapori atmosferici - 15 000 km3 (0,04 %, respectiv 0,001%)
- fluvii, râuri - 38 000 km3 (0,01%, respectiv 0,00027 %)
În categoria apelor subterane 90% sunt inaccesibile şi doar 10% alcătuiesc pânza freatică, 665.000 km3.
Datele sunt estimative şi comportă mulţi factori şi nenumărate aproximări. Prin urmare există diferenţe notabile între surse. Dar important este de a avea o privire de ansamblu şi de a evalua corect ordinele de mărime.
Din întreaga cantitate de apă dulce, omul poate utiliza 0,047%.
Consumul este în creştere, precum şi poluarea apelor. O criză a apei potabile este iminentă. A fost prevăzută cu multă vreme înainte şi a fost demonstrată. Profesorul Alexandru Măruţă, renumit pentru ipotezele şi teoriile sale, pentru rezultatele remarcabile în domeniul radiesteziei, inclusiv cea medicală, a explicat la cursuri şi la emisiuni televizate cauzele şi urmările acestei crize.
Totuşi statisticile sunt incomplete pentru că un rezervor greu de inventariat rămâne biosfera.
APA este un element fundamental al viului şi conţinut de acesta: preponderent elementelor regnului animal sau vegetal. Regnul mineral dispune de un conţinut mai mic în APA ca atare, dar aceasta apare în compuşii chimici.
Elementele viului conţin o cantitate semnificativă de apă. De exemplu organismul uman are un conţinut de circa 70% din greutatea corpului. Procentul variază în funcţie de ţesuturi (plasma conţine 90%, ţesutul nervos 78-80%, ţesutul muscular 75%, ţesutul conjunctiv 60%, ţesutul osos 25-30%, ţesutul gras 20%), vârstă (embrionul are un conţinut de 85-90% apă, nou nascutul 70% iar organismul în vârstă ajunge la 50%), stare fiziologică şi sex, alimentaţie, mediu ambiant.
APA este solvent şi vehicul pentru substanţele legate de procesele vitale, componentă a secreţiilor şi excreţiilor, este regulator al temperaturii corpului. Omul poate trăi fără hrană mai mult de 30 de zile, dar fără apă nu mai mult de 5 zile.
Apariţia biosferei a fost coroborată cu formarea hidrosferei. APA este mediul propriu, propice, favorizant şi specific dezvoltării vieţii pe Terra.
Vârsta Terrei este estimată (conform unor teorii şi metode de datare ce s-au dovedit deja false şi care sunt utilizate în continuare ca fiind conforme realităţii) la 4,5 – 5 miliarde de ani. Procesul apariţiei apei a început când planeta a început să se răcească. Teoria spune că vulcanii au generat vapori, APA s-a condensat, ploi diluviene au cuprins planeta, ... Asta în urmă cu un miliard de ani. Şi a apărut istoria, erele geologice, viaţa şi Darwin.
Dar câte nu se pot întâmăpla într-un miliard de ani ...
Cândva, cineva, întrebat despre originea omului (referire la evoluţionism şi creaţionism), a răspuns: „Şii unii şi alţii au dreptate: unii oameni sunt Creaţia Lui Dumnezeu, alţii se trag din maimuţă”.
APA constitue şi un mediu bio-informaţional, dar şi spiritual, ce întregesc structura de susţinere a viului.
Jacques Benveniste, nume marcant în medicină, cu lucrări în imunologie şi homeopatie, director de cercetare la INSERM (Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale) a iniţiat o serie de experimente prin care a reuşit să demonstreze calităţile apei de a stoca informaţia. Azi alte nume precum cel al lui Masaru Emoto îi continuă munca şi ideile.
Practicantele magiei (de aceeaşi culoare) ştiu că blestemul cel mai greu de „desfăcut” este cel „dat pe ape”. Şi nu se „desface”, nu se contracarează, nu se anihilează, ci se reorientează, se reprogramează şi i se diminuează efectele pentru că el, odată aşezat în apă, deja aparţine memoriei acesteia. APA este pretutindeni şi permanentă, este, ca şi lumina, un mediu de depozitare şi propagare a informaţiei şi un vector informaţional primar. APA, ca şi lumina, este totodată mediu şi vector spiritual. Informaţia este depozitată definitiv, dar poate fi activată, dezactivată, modificată, ...
|
